America ar trebui să se uite la propriul trecut în susținerea bătăliei navale din Ucraina

Deblocați Editor’s Digest gratuit

Roula Khalaf, redactor al FT, își selectează articolele preferate în acest buletin săptămânal.

Scriitorul este lector la Universitatea Stanford și fost secretar general adjunct al NATO

Când aveam zece ani, m-am apucat să citesc despre strategia și tactica navală – mi-a plăcut foarte mult o carte pe care o aveam despre Horatio Nelson. Cu toate acestea, preferata mea fără îndoială a fost Căpitanul de mare din Salem de Leonard Wibberley, povestea unui căpitan de pescuit cu numele improbabil de Peace of God Manly.

El a fost recrutat de Benjamin Franklin pentru a-i convinge pe francezi că SUA, aflată la început de drum, ar putea să hărțuiască puternica Anglie în apropierea propriilor țărmuri. Și așa a și făcut-o, atacând marina britanică cu atât de mult succes încât – conform poveștii – francezii au oferit asistența militară necesară. Restul acestei istorii este bine cunoscut: flota franceză a ajutat SUA să învingă definitiv Marea Britanie în 1781, în bătălia de la Yorktown.

Nu am mai citit cartea de șaizeci de ani, dar m-am gândit mult la ea în ultima vreme, din cauza performanței remarcabile a ucrainenilor în Marea Neagră. Ei și-au folosit „marina țânțar” pentru a alunga marina rusă din Sevastopol. Moscova a mutat mijloace navale semnificative înapoi la Novorossiysk, pe continentul rusesc.

Accesul liber la Sevastopol a fost un motiv important pentru invazia inițială a lui Putin în 2014. Făcând „Krym Nash” – „Crimeea este a noastră” – el nu ar mai fi trebuit să negocieze cu ucrainenii enervanți accesul la baza navală, sediul Flotei rusești din Marea Neagră. A distrus și marina ucraineană, asigurând astfel controlul rusesc asupra Mării Negre.

Iar acum rușii au pierdut acest control, datorită unei forțe navale răzlețe care se bazează pe priceperea tehnică ucraineană. În epoca sovietică, ucrainenii au construit rachete balistice intercontinentale de temut. Acum, ei folosesc aceste cunoștințe cu rachete cu rază mai scurtă de acțiune și drone pe care le folosesc pentru a ținti marina rusă.

Cel mai proeminent exemplu este scufundarea navei Moskva, nava amiral a Flotei Mării Negre, în aprilie 2022. Ucrainenii au folosit două rachete anti-navă Neptune proiectate și produse de Biroul de Stat de Proiectare Luch, cu sediul la Kiev. Racheta, testată pentru prima dată în 2016, este în mod evident un succes.

Ucrainenii improvizează, de asemenea, vehicule de livrare, folosind totul, de la jet ski-uri la bărci gonflabile și ambarcațiuni fără pilot, pentru a ataca pozițiile rusești. Și au lansat atacuri împotriva proiectului emblematic al președintelui Vladimir Putin, podul din strâmtoarea Kerch care leagă Crimeea de continent. Rușii se străduiesc să îl apere.

Astfel, ucrainenii au reușit să împiedice nu doar operațiunile navale rusești din Crimeea, ci și logistica militară amenințată. Rolul Sevastopolului ca un uriaș centru de depozitare care aprovizionează invadatorii ruși a fost slăbit.

Ucrainenii au folosit acest lucru în avantajul lor, deschizând un coridor de transport maritim după ce rușii au suspendat în iulie acordul privind cerealele sponsorizat de ONU. Bineînțeles, aceste transporturi nu sunt lipsite de riscuri. La 8 noiembrie, o rachetă rusă a lovit o navă de marfă sub pavilion liberian la Odesa, ucigând pilotul ucrainean și rănind mai mulți membri ai echipajului. Cu toate acestea, autoritățile ucrainene insistă asupra faptului că coridorul rămâne deschis. Într-un raport din 9 noiembrie, Ministerul Restaurației a declarat că șase nave complet încărcate au părăsit Odesa în acea zi, iar alte cinci așteptau să intre în port. Din august, au raportat că 91 de nave au transportat 3,3 milioane de tone de produse agricole și metalice din porturile ucrainene. Acest volum este semnificativ, având în vedere atacurile rusești asupra infrastructurii portuare ucrainene.

Aceste exporturi de produse alimentare ajută la susținerea economiei Ucrainei, dar ajută și oamenii înfometați din întreaga lume. „Marina țânțarilor” din Ucraina are o datorie de recunoștință pentru că a făcut acest lucru posibil.

Dar nu pot face totul de unii singuri. Apărarea aeriană și antirachetă pe care SUA și aliații săi din NATO au furnizat-o, combinată cu apărarea antirachetă a Ucrainei, îi refuză Rusiei superioritatea aeriană atât pe teritoriul ucrainean, cât și pe litoralul său din Marea Neagră. În acest fel, transportul maritim comercial este apărat din aer până când ajunge în apele adiacente României, Bulgariei și Turciei, țări NATO pe care Rusia nu îndrăznește să le atace.

Ceea ce mă aduce înapoi la căpitanul de mare din Salem. El a reușit să hărțuiască puternica marină britanică în propriile ape. Răsplata a fost asistența militară franceză, inclusiv o flotă navală, care a fost decisivă pentru a-i învinge pe britanici.

Ucrainienii războinici ar trebui să ne amintească de Pacea lui Dumnezeu Manly. Ei se confruntă cu o forță superioară și reușesc să o controleze. Pentru a menține acest control, au nevoie de ajutorul nostru continuu. Acest lucru nu ar trebui să fie dificil de înțeles pentru americani – este la fel de mult experiența noastră ca și a lor. Este istoria revoltei noastre împotriva britanicilor și a nașterii națiunii noastre.