Cultura mărului – principalii agenți patogeni care pot afecta semnificativ cultura

Cu o producție de mere estimată la 410.000 tone în 2022, cultura mărului a înregistrat mari progrese în țara noastră, în ultimii ani. Mărul ocupă, în România, aproximativ o treime din suprafața totală a livezilor, fiind cultivat frecvent în zonele de deal, unde există numeroase centre pomicole. Deși nu este o specie pretențioasă, cu cerințe mari când vine vorba de condițiile climatice, mărul este un fruct delicios care atrage și agenții patogeni, nu doar oamenii. 

Descoperă care sunt principalii agenți patogeni care atacă culturile de măr și cum afectează aceștia productivitatea și calitatea recoltelor.    

Cum recunoști atacul afidelor?

Pe lângă larve, gândaci și acarieni, afidele pot compromite semnificativ producția de mere dacă nu sunt combătute eficient. Înainte de stabilirea unei strategii eficiente de combatere a acestor insecte, este important să știi ce sunt afidele. Afidele sunt insecte hemiptere, cunoscute și sub denumirea de „păduchi de plante”, care atacă nenumărate tipuri de plante, cereale, legume și flori. 

Cele mai răspândite specii de afide în România sunt Myzus persicae, Hyalopterus pruni, Aphis gossypii, Aphis pomi, Macrosiphum avenae, Sitobion avenae, Metopolophium dirhodum, Rhopalosiphum padi. Afidele își depun ouăle pe diferite părți ale copacului sau fructelor. Cauzează adesea pete sau găuri în fructe, căderea fructelor și deteriorarea frunzelor. Păduchii de plante adulți sunt, de regulă, verzi, roșii sau bruni și au, în funcție de specie, o lungime de cca. 1,5 mm și apar atât în forme înaripate, cât și neînaripate. În funcție de specie, corpul afidelor este alungit (la Macrosiphum avenae, de pildă) sau oval (Metopolophium dirhodum), abdomenele sunt întunecate sau deschise. Larvele se aseamănă de regulă cu insectele adulte. Pot fi observate cu ochiul liber pe suprafața plantelor. 

Afidele reprezintă o reală amenințare întrucât consumă substanțele nutritive ale plantei și lasă în urmă un substrat potrivit pentru dezvoltarea bolilor.

Făinarea la măr

Fiind una dintre cele mai răspândite și periculoase boli în cultura mărului, făinarea este o boală provocată de ciuperca Podosphaera leucotricha. Boală răspândită frecvent la soiurile sensibile, făinarea mărului poate compromite atât producția de mere, cât și rezistența fiziologică, vigoarea și potențialul productiv al plantației pentru ani la rând. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în solzii care acoperă mugurii, dar și pe lăstarii atacați. Miceliul care se formează este septat și incolor și se poate fixa ulterior pe organele verzi ale mărului, precum frunze și flori, cu ajutorul apresoriilor. 

Fainarea la mar se manifestă prin formarea și răspândirea pe frunze, lăstari, flori și chiar pe fructe, la soiurile sensibile, a unei pâsle albe, cu aspect făinos, care duce la uscarea acestora. Are efecte grave asupra stării generale a pomului, iar în situații de infecție puternică, ciuperca atacă chiar și fructele, caz în care acestea stagnează în creștere sau cad.

Rapănul mărului

Rapănul mărului, denumit și pătarea cafenie a frunzelor și fructelor de măr, reprezintă, alături de făinare, cea mai gravă boală care afectează culturile de măr. Boală provocată de o ciupercă, rapănul atacă în special frunzele, fructele și lăstarii. În cazul în care există atacuri masive, frunzele cad timpuriu, în totalitate, având un efect negativ asupra sănătății pomului. 

Fructele pot fi atacate în toate stadiile de dezvoltare. Boala este ușor de recunoscut întrucât pe frunze apar pete cafenii catifelate, care se unesc în timp și ajung să acopere întreaga frunză. Pe fructe apar aceleași pete cenușii, catifelate, după care fructele se deformează, crapă și, în cazul unui atac timpuriu, cad din coroană. 

De regulă, merele atacate de rapăn nu rezistă la depozitare și păstrare. În cicatricile deschise se produc infecții cauzate de alte microorganisme.

Bolile de depozitare

Depozitarea merelor este o operațiune esențială, care poate aduce profit producătorilor dacă este realizată corect. În caz contrar, producțiile nu pot fi valorificate, iar livezile pot fi afectate de o serie de boli de depozitare. Bolile de depozitare pot compromite fructele după momentul recoltării, dacă nu au fost aplicate anterior tratamentele de protecție necesare. Principalele boli de depozitare la măr sunt putregaiul amar (Gloeosporium spp.), putrezirea umedă (Penicillium spp.), putregaiul cenușiu (Botrytis spp.) și putrezirea amară (Alternaria).