Cum forţează agricultorii români coacerea legumelor de bază

Goana după profituri rapide îi determină pe mulţi dintre legumicultorii din România să găsească soluţii pentru forţarea culturilor şi grăbirea recoltei, astfel încât să ia faţa concurenţei.

Specialiştii în horticultură spun că această practică, dacă se bazează pe folosirea unor chimicale, are ca efect nu numai deprecierea legumelor, ci şi îmbolnăvirea gravă a consumatorilor. Mulţi români preferă să plătească în plus la piaţă, doar să ştie că achiziţionează tomate produse strict pe teritoriul ţării.
Specialiştii avertizează că faptul în sine de a fi autohtone nu reprezintă neapărat şi o garanţie a purităţii produselor. De la o vreme, au apărut tot mai multe semnale de alarmă în spaţiul public care vizează obiceiul unor legumicultori români de a forţa coacerea tomatelor cu chimicale, pentru a le valorifica timpuriu, la preţuri foarte mari.
Pe lista substanţelor folosite, în top se află erbicidul 2,4D şi Ethrelul, un hormon de creştere. Deşi sunt interzise de legislaţie pentru utilizarea în legumicultură, produsele se găsesc în comerţul de nişă din România.

Specialiştii Staţiunii de Cercetare pentru Legumicultură Buzău spun că perioada naturală de coacere a tomatelor româneşti este luna iunie. Aceştia adaugă că au motive întemeiate să creadă că, pentru a avea tomate timpurii, unii legumicultori recurg la aceste substanţe controversate, precum Ethrel sau 2,4D, interzise cândva tocmai pentru că erau folosite excesiv. Iar substanţele grăbesc coacerea legumelor, dar un prim efect este deprecierea calitativă.
„Condiţiile climatice ale României asigură creşterea tomatelor într-o perioadă de 100 de zile. Dacă sărim peste aceste etape, nu mai beneficiem de calităţile nutritive şi obţinem nişte legume care nu mai au gustul celor coapte natural“, spune Camelia Bratu, cercetător la Staţiunea legumicolă Buzău.
Nu sunt puţini clienţii care au cumpărat din supermarket şi din pieţe roşii fără gust şi care, odată tăiate, au un aspect ciudat. Specialiştii în horticultură spun că, cel mai probabil, tulpinile acestor tomate au fost stropite cu erbicide sau hormoni de creştere.
„Când tăiem roşia, vedem că avem un cep lemnos şi observăm pe calotă un ţesut care nu este roşu uniform. Sunt dovezi că tomatele au fost maturate forţat. Deci, în cazul lor, fie s-a «cârmit» planta, fie s-a intervenit cu stimulenţi de maturare“, explică Costel Vânătoru, cercetător la Staţiunea Legumicolă Buzău.

Aceste substanţe sunt folosite în plantaţie, prin stropirea tulpinelor şi a frunzelor, substanţele producând modificări la nivel celular. Astfel se obţine înroşirea rapidă a tomatelor, în doar câteva ore. Existenţa unui moţ este unul dintre indiciile intervenţiei pentru maturarea rapidă a tomatelor.

Prin metode artificiale s-a ajuns ca înroşirea tomatei, în funcţie de doza de stimulenţi aplicată, să se obţină în numai câteva ore. Efectele pot fi însă foarte riscante pentru consumatori, spun specialiştii.

„Mucronul (n.r. – vârful ascuţit al roşiei) poate fi generat de caracterul de soi sau de stimulente. Avem puţine soiuri care prezintă natural acest mucron, această malformaţie din vârful fructului, majoritatea fiind generate de substanţele de polenizare sau maturare a tomatelor“, spune Costel Vânătoru.

2,4D este o altă substanţă folosită de anumiţi legumicultori în producuţia timpurie de tomate. Este un erbicid care era utilizat în trecut pentru stimularea culturilor de mari dimensiuni. „Substanţele acestea se comportă precum erbicidele; împiedică circulaţia sevei în plantă şi forţează maturarea. Pigmenţii clorofilieni sunt obligaţi să treacă în procesul de biodegradare şi să se transforme în licopen, caroten. Pentru că sare peste anumite fenofaze, tomata nu are timp să proceseze substanţele care dau gustul şi aroma. Se intervine pe zona aceasta de metabolism“, explică Vânătoru.

„Tomata pierde calităţile nutriţionale iar, în timp, toate aceste substanţe de forţare se acumulează în organismul uman, care n-are capacitatea să le descifreze pentru că nu le are în codexul său interior, le depozitează şi astfel apare riscul dezvoltării unor boli precum diabetul sau cancerul“, spune Camelia Bratu, cercetător.

Cea mai bună modalitate de a evita roşiile tratate cu hormoni de creştere este alegerea de pe tarabă a celor care încă mai au ciorchine sau coroniţă verde.

sursa adevarul.ro

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.