Dani Oțil, despre cea mai mare pasiune a lui, raliurile: “Curse aveam în sânge dintotdeauna”

Plin de viață, curtat de femei și foarte simpatic, Dani Oțil este unul dintre cei mai doriți burlaci ai României. Cariera lui în televiziune i-a adus un succes foarte mare la public, iar alături de colegul și prietenul lui de o viață, Răzvan Simion, face echipă începând de dimineața, la matinalul de la Antena 1.

În afară de televiziune și emisiune, Dani mai are o mare pasiune, pe care și-a descoperit-o din întâmplare, după ce a avut oportunitatea de a se urca într-o mașină de raliu, în dreapta unui prieten. Așa a început povestea lui în acest sport.

Dani Oțil a discutat în cadrul unui interviu pentru publicația auto-bild.ro despre acest hobby.

“Curse aveam în sânge dintotdeauna. Din păcate, n-am avut buget. Un prieten mi-a oferit şansa de a mă urca în dreapta lui la raliu şi mi-a promis că mă lasă să mă dau la o coastă în postura de pilot. Atât mi-a trebuit! Şase ani mai târziu şi mii de euro pierdute din bugetul familiei, iată-mă! Nu îmi pare rău, am reuşit să simt în două minute şi patru secunde lucruri pe care nu le simţi în ani buni în alte condiţii sau având alte hobby-uri, nu vorbesc de sporturi neapărat. Visul meu e să ajung la raliu, dar nu consider că sunt încă suficient de bine pregătit încât să mă dau tare, cred că simţi lucruri pe care nu ai cum să le „dublezi” în alte hobby-uri”, explică prezentatorul tv.

“Sunt atâţia kilometri, atâtea minute de concentrare şi recunosc că nu sunt pregătit să merg măcar 90%. Aşa, să ne înţelegem, orice şofer iei de aici de la Mioriţa, un şofer care intră mai tare în viraj, oricine poate să meargă la un raliu cu riscurile de rigoare. Dar aici trebuie să facem distincţia între şofat şi pilotaj. |ncepem cu o deplasare din punctul A în punctul B. E doar şofat asta, mergi cu maşina, nu o pilotezi, e o diferenţă mare şi nu putem vreodată să le confundăm. La raliu e greu să ţii trasa, e greu să ţii ritmul, e greu să stai în aderenţă, pentru că ştiţi bine că la raliu aderenţa poate să fie diferită de mai multe ori pe o singură etapă. La coastă, recunosc, e un pic mai simplu. Mergem pe acelaşi nivel de aderenţă de jos până sus şi acolo te concentrezi să scoţi maximumul din maşină, din roţi, din tine, totul e foarte matematic. La raliu, trebuie să te şi adaptezi. Concluzionez: nu cred că am destui kilometri la coastă şi pe pistă încât să mă sui, chiar şi la un raliu de asfalt şi să zic „Da, am mers tare!”. Probabil că mă voi da forlighter, cum am mai făcut, mă simt bine, mă scutur un pic şi zic „Da, am mers şi eu la raliul ăsta”, dar nu am mers tare, nu am fost sportiv 100%, a mai adăugat Dani Oţil în interviul respectiv.

Loading...
loading...

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.