# De ce erodarea economiilor nu apare niciodată pe extrasul de cont?

> Extrasul de cont e probabil cel mai cinstit document pe care ți-l trimite cineva în fiecare lună. Fiecare cifră de pe el e corectă până la ultimul ban, iar fiecare dobândă are trecută data la care ...

Publicat: 28 septembrie 2026, 10:26 · Autor: Ursei Marius · Categorie: [Publicitate](https://news24.ro/stiri/publicitate/index.html.md) · Pagina web: https://news24.ro/de-ce-erodarea-economiilor-nu-apare-niciodata-pe-extrasul-de-cont/ · Publicație: News24

![](https://news24.ro/wp-content/uploads/2026/09/De-ce-erodarea-economiilor-nu-apare-niciodata-pe-extrasul-de-cont-1024x683.jpg)

Extrasul de cont e probabil cel mai cinstit document pe care ți-l trimite cineva în fiecare lună. Fiecare cifră de pe el e corectă până la ultimul ban, iar fiecare dobândă are trecută data la care a intrat. Și totuși, niciun rând de acolo nu îți spune ce mai poți cumpăra cu banii aceia.

Erodarea economiilor nu apare pe extrasul de cont pentru că banca îți datorează o cantitate de lei, nu o putere de cumpărare. Extrasul înregistrează sume nominale, iar inflația nu scade numărul de lei din cont, ci ce poți cumpăra cu ei. Pierderea devine vizibilă doar când împarți soldul la indicele prețurilor, calcul pe care banca nu îl face.

## Ce înregistrează de fapt un extras de cont


Un extras de cont înregistrează operațiunile și soldul tău în lei, fără vreo legătură cu ce valorează acei lei la raft. Este evidența unei datorii pe care banca o are față de tine, măsurată în aceeași unitate în care ai depus banii.

Treaba asta ține de lege mai mult decât de felul în care își desenează băncile aplicațiile. Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, prevede la articolul 2191 că banca devine proprietara sumelor depuse și e obligată să restituie "aceeași cantitate monetară, de aceeași specie". Același articol îi cere să te informeze gratuit despre operațiunile din cont, de regulă lunar. De aici vine, practic, extrasul pe care îl deschizi fără mare entuziasm la început de lună.

Contractul tău cu banca e scris, așadar, în lei nominali de la un capăt la altul. Dacă depui 20.000 de lei, banca îți datorează 20.000 de lei, chiar dacă între timp aceiași bani ajung să cumpere vizibil mai puțin. Din punctul ei de vedere, și al legii, și-a făcut treaba impecabil.

Mie îmi place să mă gândesc la leu ca la o riglă care se strânge puțin în fiecare lună. Cifrele citite pe ea sunt corecte, doar că rigla din decembrie nu mai are lungimea celei din ianuarie. Extrasul îți spune câte gradații ai și tace în privința lungimii lor.

### De ce contabilitatea lucrează cu bani nominali


Evidența financiară obișnuită, fie că vorbim de contul tău personal sau de contabilitatea unei firme, pornește de la sumele din ziua tranzacției. Motivul e practic. O cifră nominală se poate verifica oricând, pe când valoarea ei reală depinde de un indice de prețuri calculat după o metodologie anume, iar banca nu are niciun temei să aleagă în locul tău inflația care ți se potrivește.

Contabilitatea are totuși o excepție notabilă, standardul internațional de contabilitate IAS 29, Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste. Acesta obligă firmele să-și retrateze cifrele atunci când inflația cumulată pe trei ani se apropie de 100% sau trece de acest prag. Sub nivelul acela, toată lumea raportează în bani nominali, iar extrasul tău urmează aceeași logică.

## Iluzia monetară, sau de ce ochiul citește cifra și sare peste valoare


Iluzia monetară este obiceiul de a judeca banii după cifra nominală în locul puterii de cumpărare, și e principalul motiv pentru care un sold care nu scade ne liniștește. Economistul american Irving Fisher a descris fenomenul pe larg într-o carte publicată în 1928, intitulată chiar *The Money Illusion*.

Aproape șapte decenii mai târziu, psihologii Eldar Shafir și Amos Tversky, împreună cu economistul Peter Diamond, au testat ideea pe oameni obișnuiți, într-un studiu publicat în 1997 în revista Quarterly Journal of Economics. Unul dintre scenarii compara două persoane, pe Ann, care primise o mărire de 2% într-un an fără inflație, și pe Barbara, cu o mărire de 5% într-un an cu inflație de 4%. Majoritatea respondenților au recunoscut că Ann stă mai bine în termeni economici, dar au crezut că Barbara e mai mulțumită. Știm să facem calculul, însă cifra mai mare tot ne încălzește.

Mecanismul e simplu și foarte omenesc, dacă stai să te gândești. Soldul îl vezi în aplicație de zece ori pe lună, pe când prețul unei perechi de ghete îl afli o dată pe an și atunci doar ridici din sprâncene. Pierderea se împrăștie prin sute de prețuri plătite în momente diferite, așa că nu se adună niciodată într-o cifră pe care s-o poți vedea.

### Ce ne-a învățat libretul CEC


Generația care a economisit la Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) înainte de 1990 cunoaște povestea pe pielea ei. Libretul avea ceva liniștitor, o cifră scrisă de mână și ștampilată, care creștea puțin de fiecare dată când funcționara de la ghișeu trecea dobânda. La începutul anilor '90, când inflația anuală a ajuns la trei cifre, multe dintre sumele acelea au rămas întregi pe hârtie și s-au topit în realitate.

Nimeni nu pierduse vreun leu din libret. Pierduseră, în schimb, cea mai mare parte din ce puteau cumpăra cu el, iar hârtia ștampilată nu pomenea nimic despre asta. Libretul de atunci și aplicația de azi funcționează, în fond, după aceeași regulă.

Denominarea din 1 iulie 2005, făcută în baza Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, a arătat iluzia în oglindă. Zece mii de lei vechi au devenit un leu nou, iar câteva luni, până s-au obișnuit ochii, prețurile păreau ciudat de mici, ca și salariile. Cifrele s-au schimbat peste noapte, pe când valoarea a rămas aceeași.

## Cât pierde un sold care rămâne neschimbat


Un sold care rămâne neschimbat pierde într-un an aproximativ cât rata inflației din acel an, iar pierderea se calculează împărțind suma la indicele prețurilor. La inflația de 6,2% raportată de Institutul Național de Statistică (INS) pentru august 2026, 20.000 de lei ținuți un an fără dobândă cumpără cam cât cumpărau 18.832 de lei cu douăsprezece luni în urmă.

Comunicatul INS din 11 septembrie 2026 arată că rata anuală a inflației a coborât în august la 6,2%, de la 10,4% în iunie, iar rata medie pe ultimele douăsprezece luni a fost de 9,5%. Pe extras, cei 20.000 de lei arată la fel ca acum un an, însă diferența de 1.168 de lei s-a dus în prețuri fără să lase vreo urmă în aplicație. N-ai cheltuit-o și n-ai pierdut-o din neatenție, doar că leii tăi au ajuns mai mici.

Cu inflația din iunie, socoteala ar fi ieșit mai dură. La 10,4%, cei 20.000 de lei ajung să valoreze circa 18.116 lei în puterea de cumpărare de acum un an, adică o pierdere de aproape 1.900 de lei. Extrasul ar fi arătat identic în ambele cazuri.

### De ce se împarte și nu se scade


Tentația e să faci socoteala în cap scăzând procentul, adică 20.000 minus 6,2%, ceea ce dă 18.760 de lei. Varianta corectă e împărțirea la 1,062, pentru că inflația arată cu cât au urcat prețurile, iar puterea de cumpărare se află raportând banii la noul nivel al prețurilor. Diferența pare mică la procente mici, dar crește repede când inflația urcă sau când socoteala se întinde pe mai mulți ani.

Pe perioade mai lungi, indicii se înmulțesc între ei. Doi ani la rând cu 9% și 6% dau o scumpire totală de aproape 15,5%, puțin peste suma simplă de 15%. Pe hârtie, diferențele de felul ăsta par mărunte, dar la casa de marcat le simți.

## Ce arată datele BNR despre economiile românilor


Datele Băncii Naționale a României (BNR) arată că economiile în lei ale populației au crescut în 2026 într-un ritm nominal aproape constant, dar au trecut de la o scădere reală la o creștere reală doar pentru că s-a schimbat inflația. E un exemplu bun că soldul și valoarea lui pot merge în direcții opuse.

Potrivit BNR, depozitele în lei ale gospodăriilor erau în iunie 2026 cu 7,4% mai mari decât cu un an înainte, dar în termeni reali scăzuseră cu 2,7%. În august, conform comunicatului din 23 septembrie 2026, ajunseseră la 269,6 miliarde de lei, cu 7% peste nivelul de anul trecut, adică o creștere reală de 0,8%. Între cele două luni, ritmul nominal s-a mișcat cu doar 0,4 puncte procentuale, în vreme ce inflația a coborât cu peste patru puncte.

Detaliul care mi se pare cel mai grăitor e altul. Banca centrală face pentru economia întreagă calculul pe care banca ta nu îl face pentru contul tău și publică, lângă fiecare creștere nominală, varianta ajustată cu inflația. Informația există, doar că stă într-un comunicat de presă, departe de aplicația din telefon.

### Totalul național nu este contul tău


Cifrele BNR descriu stocul total de depozite, care crește și pentru că oamenii depun bani noi, din salarii sau din vânzări. O creștere reală de 0,8% la nivel național nu înseamnă că fiecare deponent a câștigat 0,8%. Cine a lăsat aceeași sumă neatinsă un an întreg, fără dobândă, a pierdut din puterea de cumpărare în ritmul în care au urcat prețurile.

Aici se ascunde a doua capcană a extrasului. Depunerile lunare împing soldul în sus și maschează erodarea sumelor mai vechi, așa că un cont în care pui constant bani poate arăta sănătos ani la rând. Întrebarea care contează privește banii care erau deja acolo la începutul anului, iar soldul total nu îi mai separă de cei veniți între timp.

## Dobânda apare pe extras, inflația nu apare nicăieri


Singurul rând de pe extras legat, indirect, de inflație este dobânda, iar ea apare ca un câștig chiar și atunci când, după scumpiri, rezultatul real e o pierdere. Extrasul consemnează dobânda și impozitul, dar nu are o rubrică pentru puterea de cumpărare pierdută.

Să luăm aceiași 20.000 de lei, puși de data asta într-un depozit pe un an cu dobândă de 6%. La scadență primești 1.200 de lei dobândă brută, din care se reține impozitul de 10% prevăzut de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), adică 120 de lei. Pe extras apar 21.080 de lei și un rând cu dobânda încasată, care arată ca orice câștig.

În puterea de cumpărare de acum un an, cei 21.080 de lei valorează însă circa 19.849 de lei, la o inflație de 6,2%. Ai pierdut, în termeni reali, aproximativ 151 de lei, deși extrasul îți dă toate motivele să crezi că ai câștigat 1.080. Situația are și un nume, dobândă reală negativă, pe care n-o să-l găsești pe niciun extras.

### Impozitul pe un câștig care nu există


Partea care mie mi se pare cea mai ironică e impozitul. Statul reține 10% din dobânda nominală, deci impozitează un câștig de 1.200 de lei într-un an în care, ajustat cu inflația, randamentul a fost negativ. Impozitarea sumei nominale are logica ei, fiindcă e simplă și ușor de verificat, dar efectul rămâne unul foarte concret.

Cu cât inflația e mai mare, cu atât crește partea din dobândă care doar compensează scumpirile, iar impozitul se aplică și pe ea. Iar exemplul de mai sus vine dintr-o lună în care inflația tocmai coborâse, departe de anii cu prețuri în galop. Extrasul consemnează corect ambele rânduri, dobânda și impozitul, fără să facă vreo socoteală cu ele.

## Garanția depozitelor protejează suma nominală


Schema de garantare a depozitelor te apără de falimentul băncii, însă nu și de inflație, pentru că promite tot o sumă nominală. Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) acoperă, conform Legii nr. 311/2015, depozitele de până la echivalentul în lei a 100.000 de euro per deponent, per bancă.

Garanția e o protecție reală, iar pentru mine e motivul principal pentru care nu țin economii în sertar. Ea răspunde însă la întrebarea "îmi primesc banii înapoi dacă banca dă faliment?", și nu la întrebarea "ce pot cumpăra cu ei când îi primesc?". Sunt două riscuri diferite, iar extrasul, ca și garanția, se ocupă doar de primul.

Legea prevede ca, atunci când depozitele devin indisponibile, compensațiile să fie puse la dispoziție în cel mult șapte zile lucrătoare. Suma plătită e, din nou, una nominală. Plafonul e stabilit în euro, așa că echivalentul lui în lei se mișcă odată cu cursul de schimb, un detaliu care contează mai ales pentru cei cu sume mari.

## Cum arată erodarea în contul unei firme


Conturile firmelor arată și ele doar sume nominale, iar pentru o afacere mică erodarea lovește de două ori, o dată în rezerva de numerar și încă o dată în bugetul construit la începutul anului. Un plan făcut în lei din ianuarie ajunge, până în toamnă, să fie calculat într-o monedă care cumpără mai puțin.

Aceleași date BNR arată că depozitele în lei ale firmelor și ale instituțiilor financiare nemonetare au crescut în august 2026 cu 10,4% față de anul trecut, adică cu 4% în termeni reali. Pare o veste bună, și chiar este una, dar o firmă își măsoară rezerva în facturi plătite, iar facturile au crescut și ele. INS arată că prețurile serviciilor au urcat cu 11,28% în ultimul an, așa că o afacere care cumpără mai ales servicii acoperă, cu o rezervă mai mare cu 10%, ceva mai puține facturi decât anul trecut.

Am văzut destui antreprenori care citesc extrasul firmei la fel cum îl citim noi pe cel personal, cu ochii doar pe cifra de jos. Un buget realist, într-o perioadă în care prețurile se mișcă, se face cu ipoteze de inflație pe fiecare categorie de cost și cu revizii dese. Cine vrea să lege aceste decizii de mersul general al economiei poate porni de la [AfacereaZilei.ro despre bugetarea unei afaceri cu prețuri instabile](https://afacereazilei.ro/cum-influenteaza-inflatia-economia), o analiză despre felul în care inflația influențează economia.

### Cheltuielile fixe care nu mai sunt fixe


Chiria spațiului sau contractele de mentenanță par costuri stabile, dar multe au clauze de indexare anuală cu inflația. Firma le simte la reînnoire, adesea într-o lună în care bugetul era deja închis. Rezerva din cont trebuie să acopere și aceste salturi, pe care extrasul nu le anunță cu nicio zi înainte.

Un obicei care ajută e o linie separată în buget pentru indexări, estimată după rata anuală din ultimul comunicat INS și revizuită când apare următorul. Nu e o metodă sofisticată, dar te scapă de surpriza unui contract care se scumpește exact când banii erau deja numărați.

## Cum îți calculezi singur soldul real


Ca să vezi erodarea, transformi soldul nominal în sold real, împărțind suma din cont la indicele prețurilor de consum pentru perioada care te interesează. Calculul durează câteva minute și îți trebuie doar două cifre, soldul tău și indicele publicat de INS.

Metoda pe care o folosesc eu e banală. Notez soldul economiilor într-o zi fixă a anului, de obicei la început de ianuarie, iar după douăsprezece luni împart soldul nou la indicele anual al prețurilor. Dacă rezultatul iese sub suma de anul trecut, economiile au pierdut teren, oricât de bine ar fi arătat extrasul între timp.

Pentru o imagine cinstită, scoate din calcul banii noi depuși în cursul anului. Altfel, depunerile tale ascund erodarea sumei vechi, la fel ca în cifrele agregate ale BNR. Două coloane într-un fișier, una pentru sold și una pentru "sold în lei de anul trecut", îți spun mai mult decât orice notificare de la bancă.

### Unde găsești indicii de care ai nevoie


INS publică lunar comunicatul privind indicii prețurilor de consum, de regulă la mijlocul lunii următoare, cu rata anuală și cu rata medie pe douăsprezece luni. Pentru un an calendaristic folosești rata decembrie față de decembrie, iar pentru o perioadă oarecare înmulțești între ei indicii lunari. BNR publică și ea, lunar, date despre depozite, cu variația reală trecută lângă cea nominală.

Pentru explicații de context, fără serii statistice, presa economică e un punct de plecare mai prietenos. AfacereaZilei.ro, o publicație online din România dedicată afacerilor și economiei, scrie despre inflație și despre felul în care aceasta influențează economia.

### Regula lui 72, calculul pe care îl faci în cap


Pentru o estimare rapidă, împarte 72 la rata anuală a inflației și afli în câți ani se înjumătățește, aproximativ, puterea de cumpărare a unui sold care nu produce nimic. La 6,2%, rezultatul e de circa 11,6 ani. La media de 9,5% din ultimele douăsprezece luni, ai ajunge la aproximativ 7,6 ani.

Regula e o aproximare, dar te obligă să privești economiile pe un orizont mai lung decât cel al unui extras lunar. Un cont uitat zece ani la inflația de acum ar ajunge să cumpere doar puțin peste jumătate din ce cumpără azi, fără ca soldul să scadă cu un singur leu. Aplicația băncii n-o să-ți semnaleze momentul în care ai trecut pragul.

## Coloana care lipsește de pe extrasul de cont


Un extras care să arate erodarea ar avea nevoie de o a doua coloană, cu soldul exprimat în puterea de cumpărare a unei date de referință, iar băncile nu o adaugă pentru că nici contractul, nici legea nu le cer asta. În plus, inflația potrivită diferă de la un client la altul, așa că orice cifră aleasă de bancă ar fi discutabilă.

Sincer, nici nu cred că e treaba băncii să ne țină socoteala asta. Banca promite lei și dă lei, iar partea cu valoarea a rămas mereu a noastră, pe vremea libretului CEC la fel ca acum. Diferența e că astăzi datele necesare sunt publice și gratuite, la un comunicat distanță.

Poate cel mai sănătos obicei financiar e să citești extrasul ca pe o jumătate de adevăr. Cifra de jos îți spune câți lei ai. Cealaltă jumătate, cât valorează ei, o afli doar făcând tu împărțirea, o dată pe an, cu indicele INS în față.

## Întrebări frecvente



### Banii ținuți în contul curent pierd la fel de mult ca cei din sertar?


Aproape la fel, dacă dobânda la contul curent e zero sau foarte mică. Soldul nominal rămâne același, iar puterea lui de cumpărare scade în ritmul inflației, ca în cazul numerarului. Dacă plătești și un comision lunar de administrare, contul curent pierde chiar puțin mai mult. Avantajul lui ține de siguranță, pentru că banii din bancă sunt garantați de FGDB, iar cei din sertar pot dispărea la propriu.

### Cum îmi dau seama dacă dobânda de la bancă mă protejează de inflație?


Compară dobânda netă, rămasă după impozitul de 10%, cu inflația pe care o aștepți pe durata depozitului. Dobânda netă e dobânda brută înmulțită cu 0,9, iar ca să nu pierzi, ea trebuie să ajungă cel puțin la nivelul inflației. La o inflație de 6,2%, pragul corespunde unei dobânzi brute de aproximativ 6,9% pe an. Sub acest nivel, depozitul doar încetinește erodarea.

### Economiile în euro sunt ferite de inflația din România?


Doar parțial. Economiile în euro își pierd valoarea în ritmul inflației din zona euro, dar dacă le cheltuiești în România contează și evoluția cursului leu-euro. Un euro care se apreciază față de leu poate compensa o parte din scumpirile de aici, fără ca cineva să-ți garanteze asta, iar extrasul în euro e la fel de nominal ca cel în lei.

### Ce înseamnă "în termeni reali" în comunicatele BNR?


Înseamnă că variația nominală a fost ajustată cu inflația, prin împărțire la indicele prețurilor. Dacă depozitele cresc cu 7% într-un an în care prețurile urcă cu 6,2%, creșterea reală e de aproximativ 0,8%, adică 1,07 împărțit la 1,062. Când cifra reală iese negativă, banii au crescut ca număr și au scăzut ca putere de cumpărare.

### Dezinflația înseamnă că banii mei nu mai pierd valoare?


Nu. Dezinflația înseamnă că prețurile cresc mai încet, dar continuă să crească, așa că economiile ținute fără dobândă pierd în continuare, doar într-un ritm mai mic. În prognoza prezentată în august 2026, BNR estima o inflație de 6,1% la finalul acestui an și de 3,4% la finalul lui 2027, niveluri la care erodarea rămâne vizibilă încă pe câțiva ani.

### Cât de des ar trebui să îmi calculez soldul real?


O dată pe an ajunge pentru majoritatea oamenilor, de preferat la aceeași dată, ca să compari perioade egale. Calculul lunar produce mai mult zgomot decât informație, pentru că indicii lunari variază cu sezonul. Îl poți reface însă înaintea unei decizii mari, cum ar fi blocarea banilor într-un depozit pe mai mulți ani.

### Pot folosi rata inflației din comunicatul INS pentru propriile calcule?


Da, ca reper e cea mai bună cifră publică disponibilă, dar ea descrie un coș mediu de consum. Potrivit INS, în august 2026 serviciile erau cu 11,28% mai scumpe decât cu un an înainte, iar alimentele doar cu 2,62%. Dacă bugetul tău merge mai mult spre servicii, inflația ta personală e probabil peste media oficială, iar erodarea economiilor la fel.

### Se erodează în același fel și soldul unui credit?


Da, și de data asta în favoarea ta. Un credit în lei are un sold nominal, iar inflația îi scade valoarea reală la fel cum scade valoarea economiilor, așa că o rată fixă apasă mai puțin peste câțiva ani, dacă veniturile cresc odată cu prețurile. La creditele cu dobândă variabilă calculul e mai complicat, pentru că inflația mare tinde să ridice și indicii de dobândă.

### De ce se simte erodarea mai tare la cumpărăturile mari?


Pentru că la cheltuielile mari compari prețul de azi cu unul văzut cu ani în urmă, pe când la cele zilnice scumpirea vine în pași mici. Momentul în care vrei să scoți economiile pentru o mașină sau pentru o renovare e, de multe ori, primul în care vezi concret cât au pierdut. Până atunci, extrasul arătase aceeași cifră liniștitoare, lună de lună.