Deșeuri spațiale rusești, foarte aproape de coliziune cu un satelit chinezesc

După ce Rusia a efectuat în luna noiembrie a anului trecut un test cu o armă antisatelit, generând aşa un câmp potențial periculos de gunoi spațial, subiectul a revenit în atenție în urma faptului că unele resturi au trecut la mică distanţă de un satelit chinezesc, un incident „extrem de periculos” conform Beijingului, anunţă joi AFP.

De asemenea, China are un program spaţial ambiţios, ce include lansarea de sateliţi de observare, de geolocaţie, în scopuri militare sau civile, sau chiar trimiterea de sonde pe Lună sau Marte, dar şi misiuni cu echipaj uman

„Resturi” care aparțineau satelitului rus Kosmos-1408 au trecut marţi la „doar 14,5 metri” de satelitul ştiinţific chinezesc Tsinghua, conform Centrului pentru deşeuri spaţiale din cadrul Administraţiei Spaţiale Naţionale a Chinei (CNSA), citat marţi de jurnalul Global Times.

Autorităţile spaţiale au calificat incidentul drept „extrem de periculos”, conform aceleiaşi surse.

Ministrul Apărări din Rusia, a recunoscut la jumătatea lunii noiembrie, după o zi de tăcere, că satelitul Kosmos-1408, datând din epoca sovietică, a fost pulverizat de o rachetă rusească în cadrul unui test.

Statele Unite au denunţat acest test care, conform autorităţilor americane, a generat un „nor” de resturi potenţial periculoase pentru Staţia Spaţială Internaţională (ISS), ocupanţii acesteia şi pentru celelalte dispozitive prezente în spaţiu, anunţă Agerpres.

Un expert în deşeuri spaţiale, Liu Jing, a precizat pentru Global Times că se întâmplă rar ca resturile şi navele spaţiale să se afle la o distanţă de numai zece metri. Conform spuselor sale, de data aceasta probabilitatea unei coliziuni a fost „foarte mare” şi, teoretic, ar fi necesitat măsuri de evitare.

Acest incident vine după dezvăluirea, de luna trecută, a altor incidente similare care au implicat doi sateliţi ai companiei americane SpaceX. Beijingul a denunţat o „ameninţare gravă” la adresa siguranţei astronauţilor săi, după ce astfel de dispozitive ale companiei fondate de miliardarul Elon Musk au fost la un pas de a intra în coliziune cu staţia spaţială a Chinei.

Conform unui document trimis la începutul lunii decembrie de Beijing către Biroul pentru Afaceri Spaţiale al ONU din Viena, staţia spaţială a Chinei a fost nevoită să efectueze manevre de evitare a deșeurilor spațiale de două ori, în iulie şi în octombrie.

Gunoiul spațial al omenirii

Pe lângă miile de sateliți, acum, în jurul Pământului orbitează alte câteva sute de milioane de obiecte, cu dimensiuni care pot varia de la 1 milimetru la 10 centrimetri și cunoscute generic sub denumirile de „gunoaie” ori „deșeuri spațiale”, potrivit celor mai noi date publicate de Agenţia Spaţială Europeană. Greutatea totală a acestor fragmente este de peste 9. 600 de tone – echivalentul a 240 de tiruri încărcate cu marfă.

În jur de 36.500 de asemenea  fragmente sunt mai mari de 10 centrimetri, în vreme ce 29.600 sunt în acest moment monitorizate de rețelele de supraveghere ale diverselor agenții spațiale.

Potrivit NASA un deșeu de dimensiunea unei mingi de tenis, e suficient de mare pentru a distruge complet un satelit, în cazul în care cele două obiecte s-ar ciocni unul de altul. Un fragment de dimensiunea unei mărgele poate avaria serios o navetă spațială, în vreme ce un fragment de dimensiunea unui bob de sare poate perfora un costum spațial.

„Sindromul Kessler”

Cercetătorii avertizează de mai mulţi ani asupra pericolului pe care gunoiul spațial îl prezintă pentru misiunile spațiale.

Mai mult, din anul 1978, cercetătorul NASA, Donald Kessler, a atenţionat asupra pericolului unei astfel de ciocniri în spațiu. Cunoscută acum sub denumirea „sindromul Kessler”, teoria susține că orbita terestră va ajunge, într-o bună zi, mult prea aglomerată și „poluată” atât de sateliți, cât și de așa-numitele „gunoaie spațiale”.

Aşadar, o simplă ciocnire a unui fragment spațial cu un satelit ar putea declanșa o reacție în lanț cu efecte catastrofale asupra vieții pe Pământ: ciocnirea s-ar produce la viteze de zeci de mii de kilometri pe oră și ar genera sute sau mii de alte fragmente care vor continua să se deplaseze la viteze similare. Aceste fragmente ar putea, la rândul lor, să lovească alți sateliți sau obiecte și tot așa, până când orbita joasă terestră ar deveni suprasaturată de un număr incontrolabil de proiectile care să facă inoperabili toți sateliții de la respectiva altitudine.