# Iranul amenință ruta prin care statele arabe exportă petrol prin Hormuz cu sprijinul SUA

> Prin Hormuz treceau zilnic 31 de nave la sfârșitul lui septembrie, față de 138 înainte de război. Transportul reprezintă 25-30% din costul țițeiului.

Publicat: 12 octombrie 2026, 17:50 · Actualizat: 12 octombrie 2026, 17:50 · Autor: Ana Neagu · Categorie: [Externe](https://news24.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://news24.ro/iranul-ameninta-ruta-prin-care-statele-arabe-exporta-petrol-prin-hormuz/ · Publicație: News24

![Trei bărci tradiționale din lemn](https://news24.ro/wp-content/uploads/2026/10/stramtoarea-hormuz-2-1024x683.jpg)

**[Iranul](https://news24.ro/atacurile-asupra-navelor-se-intensifica-in-hormuz-in-timp/) a anunțat că va viza sistemul de transport care permite statelor arabe să exporte petrol prin Strâmtoarea Hormuz cu asistență militară americană. Ruta folosește transferuri între nave și coridoare sudice, aproape de coasta Omanului.**

Mohsen Rezaei, responsabil iranian pentru securitate, a declarat duminică seara, 11 octombrie 2026, că acest sistem este o țintă explicită pentru Teheran, potrivit [Al Jazeera](https://www.aljazeera.com/economy/2026/10/12/iran-sets-crosshairs-on-us-uae-oil-shuttle-out-of-strait-of-hormuz?traffic_source=rss).

„Faceți contrabandă, dar strâmtoarea este sub controlul Iranului, iar noi o administrăm”, a spus Rezaei despre transporturile prin strâmtoare.

Președintele SUA, Donald Trump, a salutat în ultimele săptămâni exporturile de energie care au atins uneori nivelurile de dinaintea războiului.

## Cum funcționează ruta prin Hormuz

Sistemul combină petroliere foarte mari cu nave mai mici, care încarcă țiței în porturi arabe și traversează strâmtoarea în coordonare cu armata americană. Navele își opresc adesea transponderele, dispozitivele care transmit informații despre poziția lor, și circulă noaptea pentru a reduce riscul de a fi atacate. După transferurile între nave, unele revin pentru o nouă încărcătură.

Michelle Wiese Bockmann, analistă principală de informații maritime la Windward, cu sediul profesional la Londra, a explicat pentru Al Jazeera cadrul juridic al traversării: „Potrivit dreptului maritim internațional, care stă la baza a 11 miliarde de tone de comerț transportat anual pe mare, navele au ceea ce se numește dreptul de trecere în tranzit.”

Despre rolul Omanului în funcționarea rutei, ea a adăugat: „Așadar, ceea ce a făcut Omanul a fost să permită navelor să treacă în temeiul dreptului maritim internațional, dar acestea au beneficiat de asistență militară americană.”

În noaptea de duminică spre luni, 11-12 octombrie, au fost vizate mai multe nave, între care două petroliere care ieșeau din zonă și o navă ancorată lângă orașul-port Sohar, în Oman. Acolo ar avea loc transferuri de petrol între nave. Alte vase au fost vizate cu proiectile în săptămâna precedentă, atacurile extinzându-se dincolo de Strâmtoarea Hormuz.

Potrivit Windward, cel puțin 15 nave ar fi fost vizate în octombrie, până la 12 octombrie. În ultima săptămână din septembrie, prin strâmtoare au trecut zilnic 31 de nave, față de 138 înainte de război.

Datele Windward pentru trimestrul al treilea din 2026 arată amploarea atacurilor:

- Aproximativ 47% aparțineau flotelor companiilor energetice naționale din statele arabe ale Golfului.
- 93% dintre lovituri au avut loc în Strâmtoarea Hormuz.

Cele mai multe atacuri au vizat nave care traversau coridorul sudic cu transponderele oprite. Bockmann a explicat legătura dintre funcționarea rutei și reacția Iranului: „Cu cât ruta a devenit mai eficientă în facilitarea transportului de petrol și gaze, cu atât Iranul are mai puțină pârghie de presiune asupra Strâmtorii Hormuz și vedem mai multe atacuri asupra navelor care folosesc acel coridor sudic.”

Transportul maritim a ajuns să reprezinte 25-30% din costul țițeiului din Golf, față de 1-3% înainte de război, potrivit Windward. Companiile petroliere naționale au recurs la reduceri de până la 35 de dolari pe baril sub prețurile oficiale de vânzare.

Principalul motiv al scumpirii transportului este numărul insuficient de petroliere dispuse să facă traversarea periculoasă. Între 15% și 20% dintre petrolierele foarte mari sunt prinse în sistemul logistic bazat pe transferuri între nave, îngreunat de intensificarea atacurilor și de expunerea la lovituri în porturile de încărcare și în zonele de ancorare.

Despre consecințele acestui blocaj logistic, Bockmann a precizat: „Acest lucru are efecte în cascadă asupra costurilor de transport și valorilor tuturor categoriilor de nave din întreaga lume.”

Corpul Gardienilor Revoluției Islamice susține că trei petroliere au suferit avarii majore în weekend după ce ar fi fost lovite de mine. Organizația a publicat imagini cu o navă în flăcări, însă acestea nu par să arate explozia unei mine. Organizația avertizează tot mai des asupra minelor despre care se crede că au fost amplasate în strâmtoare de la începutul războiului și prezintă traversarea fără coordonare cu autoritatea iraniană drept un pericol pentru nave.

Rezaei a promis un răspuns dur dacă infrastructura energetică și civilă a Iranului va fi atacată din nou. El a amenințat că ar putea fi vizate cabluri, centre de date și facilități de inteligență artificială legate de SUA, din Emiratele Arabe Unite și din jurul Strâmtorii Hormuz.

Responsabilul iranian a acuzat și Arabia Saudită că ajută SUA să transporte petrol ocolind restricțiile Teheranului, fără să amenințe direct cu un atac asupra Riadului. Arabia Saudită este deja vizată de gruparea Houthi din Yemen, aliată cu Iranul.

La începutul lunii septembrie, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a amenințat petrolierele aflate în porturi și în zonele de ancorare din Kuweit și Bahrain, invocând atacuri americane asupra petrolierelor iraniene. Organizația a acuzat cele două țări de complicitate pentru că găzduiesc forțe armate americane.

Înainte de război, aproximativ o cincime din petrolul și gazele globale trecea prin [Hormuz](https://news24.ro/iranul-examineaza-raspunsul-american-privind-hormuz-pe-fondul/). Traficul a fost în mare parte blocat de atacurile iraniene care au urmat loviturilor lansate de SUA și Israel asupra Iranului la 28 februarie 2026.

SUA mențin blocada navală asupra porturilor sudice iraniene, iar sancțiunile se înăspresc. Teheranul spune că va continua să perturbe navigația cât timp blocada rămâne în vigoare și că va folosi presiuni militare și diplomatice pentru a determina Washingtonul să accepte cererile sale.

Iranul afirmă că SUA au acceptat unele dintre cele șapte condiții pentru redeschiderea completă a strâmtorii și încheierea războiului. Teheranul insistă însă că un acord va exista numai după îndeplinirea tuturor cererilor.

Hamidreza Azizi, analist principal pentru Iran la Crisis Group, consideră că această poziție reflectă evaluarea Teheranului că nu este presat să ajungă imediat la un acord, deoarece perturbarea traficului prin Hormuz are efecte globale. Despre capacitatea Iranului de a continua confruntarea, el a scris pe X: „Întrebarea este însă dacă Teheranul își supraestimează capacitatea de a menține această presiune, având în vedere costurile economice tot mai mari ale confruntării pentru Iran însuși.”