Ministerul Justiției, despre conflictul cu CSM

26

– Alexandru Stan, director în Ministerul Justiției, a declarat despre presupusul conflict cu CSM că este unul „artificial” în care instituția reclamantă nu dorește soluționarea. La ședința CCR, unde a fost prezent și fostul ministru al Justiției Ana Birchall, Consiliul nu a trimis un reprezentant.

„Ne găsim în fața unui demers în opinia noastră artificial, prin care se creează impresia că de fapt nu se dorește soluționarea unui conflict, ci declanșarea, întreținerea și menținerea în atenția publicului larg a unor animozități cu un profund caracter personal. Lecturând solicitarea de soluționare a conflictului, putem constata că aceasta reprezintă de fapt o veritabilă colecție de fapte, acte și împrejurări care nu ar fi meritat atenția CCR și care reprezintă în fapt fie diferențe de opinie pe anumite teme între președintele CSM și ministrul Justiției, fie chestiuni tehnice din rutina activității celor două instituții”, a declarat, marți, la CCR, Alexandru Stan, directorul Direcției de contencios din cadrul Ministerului Justiției.

Ana Birchall a dorit să-și prezinte punctul de vedere personal în conflict însă cererea ei nu a fost admisă de judecătorii CCR, care au constatat că nu mai are calitatea de ministru al Justiției.

Reprezentantul Ministerului Justiției a declarat că CSM nu prezintă soluții de rezolvare a conflictului de natură constituțională pe care instituția îl reclamă în cerere.

„De-a lungul cererii formulate nu pot fi identificate și soluțiile propuse de rezolvare a acestui pretins conflict, pentru că nu pot fi indicate soluții la false probleme. Având în vedere că singura parte care susține existența acestui conflict, CSM, acesta ar fi trebuit să propună și soluții de rezolvare a conflictului, element absent în cererea depusă. Propunerile din finalul punctului de vedere depus ulterior la dosarul cauzei nu reprezintă adevărate căi de soluționare a conflictului, ci aspecte teoretice asupra modului de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională în general”, a explicat Stan.

Alexandru Stan a spus, de asemenea, că ministrul Justiției nu a comunicat date din dosarul cazului „Caracal”.

„În ceea ce privește cazul Caracal se susține că ministrul Justiției avea obligația de a nu divulga probele în cazul activității de urmărire penală. Arătăm onoratei Curți că susținerile președintelui CSM pornesc de la premise false. Și anume aceea că ministrul Justiției a comunicat informațiile familiei înaintea organelor de urmărire penală în seara zilei de 2 august 2019. Informarea directă de către DIICOT este certă, nepunându-se problema uzurpării de către ministrul Justiției a atribuțiilor și competențelor procurorului de caz. Se pleacă de la premiza că datele erau confidențiale. Acest fapt este negat în mod expres de comunicatul DIICOT. Concluzia expertizei este o informație de interes public. Chiar autorul cererii menționează că ministrul Justiției este abilitat expres de lege să ceară în acest caz procurorului-șef al DIICOT informări asupra activității parchetelor”, a afirmat oficialul din Minister.

„Se susține că acțiunea ministrului este o imixtiune în activitatea desfășurată de procurori. Ministrul nu a efectuat ori depus un act de procedură, nu a realizat o comunicare oficială în locul Ministerului Public, nu a dispus ori solicitat luarea unor măsuri procesuale sau administrarea unor probe în cauză. Nu a efectuat vreun control sau supervizare a unui act de procedură. Această informare privată s-a realizat în 2 august, iar sesizarea președintelui CSM s-a înregistrat în 16 octombrie. Se poate constata că nu mai este de actualitate conflictul”, a mai spus acesta.

Referitor la acuzația că ministrul Ana Birchall a subminat independenţa justiţiei, Alexandru Stan a precizat: „Sesizarea face referire la susținerile ambasadorului SUA, care nu sunt citate. Nici articole de presă nu sunt indicate în mod explicit, sesizarea făcând prin intermediul unor note de subsol trimitere la niște site-uri ale unor organisme de presă. Dacă s-ar fi citat întreaga declarație, s-ar fi constatat foarte clar că nici măcar aceasta nu susține existența unei foi de parcurs”.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Justiției reclamă o încercare de discreditare a ministrului de către președintele CSM.

„Analizând întregul context în care s-a pus problema existenței foii de parcurs, respectiv plecând de la suplimentarea intempestivă și realizată contrara legii a ordinii de zi a CSM, invocându-se o pretinsă solicitare a centrului de resurse juridice care nici până astăzi nu a fost trimisă oficial Ministerului Justiției și terminând cu formularea cererii în fața onoratei CCR nu se poate concluziona decât că acestea constituie o nesocotire gravă a principiilor constituționale de colaborare loială și respectului reciproc între instituții, cât și o acțiune a președintelui CSM comisă cu rea credință în vederea discreditării ministrului Justiției. Ceea ce se reclamă de fapt nu este absența unui răspuns, ci refuzul ministrului Justiției de a da curs unui interogatoriu inchizitorial și de a accepta o atitudine condescendentă total nejustificată din partea președintelui CSM. Ceea ce se reclamă nu este încălcarea atribuțiilor CSM de către Ministerul Justiției, ele fiind inexistente în sarcina și competențele CSM, ci faptul că Ministerul Justiției își exercită liber și conform propriei agende și propriului program atribuțiile recunoscute de lege”, a declarat Alexandru Stan.

Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost reprezentat în cadrul ședinței CCR unde au fost expuse punctele de vedere cu privire la cererea de soluționare a conflictului de natură constituțională.

Curtea Constituțională a rămas, marți, în pronunțare după prezentarea opiniei Ministerului Justiției.

Dezbaterea are loc după ce Lia Savonea, președintele CSM, a sesizat CCR cu un conflict între Consiliu şi acţiunile Anei Birchal – la acea vreme ministrul al Justiţiei.

Cererea transmisă de Lia Savonea către CCR este motivată de următoarele chestiuni:

1. „Ingerinţă gravă a ministrului Justiţiei, Ana Birchall, în activitatea de urmărire penală desfăşurată de procurori.
2. Acte de subminare a independenţei justiţiei din România prin negocierea unei „foi de parcurs” privind statul de drept cu reprezentantul unui stat străin, conturând percepţia că problemele justiţiei din România nu sunt gestionate de organismele constituţionale abilitate ci de anumiţi factori externi.
3. Acţiuni repetate de decredibilizare şi blocare a activităţii CCR, autoritate de rang constituţional, cu rol bine configurat în arhitectura statului de drept din România.

Citește și
Spune ce crezi