Mitul celor opt ore de somn

Ni se întâmplă de multe ori să încercăm să dormim noaptea, dar să nu reușim. Ne gândim la faptul că auzim peste tot că este bine să dormim în jur de opt ore pentru a fi odihniți și în formă pentru a doua zi, dar…somnul tot nu vine.

Iată că s-au găsit explicații și chiar contraargumente pentru faimoasele opt ore de somn. Dovezile sunt pretutindeni în știință și istorie și pot dezvălui chiar faptul că somnul de opt ore ar putea fi ușor forțat, nenatural, după cum ne informează BBC.

Așa cum ne-am obișnuit, pentru a confirma o teorie, avem nevoie de un experiment. Acesta nu întârzie să apară. În anii 90, psihiatrul Thomas Wehr a condus un asemenea experiment desfășurat pe un grup de oameni care, timp de 14 ore pe zi, erau ținuți pe întuneric, experimentul derulându-se pe parcursul unei luni. În a patra săptămână a experimentului, subiecții își dezvoltaseră deja un nou program de somn, care se desfășura în două etape: pentru început, dormeau patru ore, apoi se trezeau pentru o oră sau două, după care adormeau din nou pentru patru ore.

Cu toate acestea, ideea că trebuie să dormim opt ore consecutiv se menținea. Ca răspuns, în anul 2001, istoricul Roger Ekirch publică o lucrare bazată pe 16 ani de cercetare, prin care arată că, de-a lungul timpului, oamenii obișnuiau să doarmă în două „tranșe”. Exemplele vin din literatură, medicină sau jurnalele subiecților, din chiar Odiseea lui Homer sau din obieciurile triburilor moderne nigeriene.

S-a mai arătat faptul că, după prima etapă de somn, oamenii erau foarte activi, desfășurând numeroase activități cu mai mare interes.Cu toate acestea, referințe la cele două perioade ale somnului încep să dispară de-a lungul secolului al 17 lea din rândul claselor sociale europene înstărite, ca în anul 1920 să părăsescă definitiv atenția societății.

Acestă schimbare în opinia comună poate fi rezultatul unor evoluții la nivel de iluminat stradal, iluminare a domiciliului sau apariția unor cafenele care erau deschise și noaptea. Astfel, activitățile oamenilor încep să se desfășoare și noaptea, așa încât timpul dedicat somnului se diminuează.

Dacă până atunci noaptea era dedicată părții mediocre a societății, cum ar fi infractorilor, prostituatelor sau alcoolicilor- când se considera că nu se cuvenea să stai treaz noaptea- situația se schimbă odată cu slujbele secrete ținute de protestanți și catolici noaptea, în perioadele persecuțiilor. Acum, oameni „respectabili” încep să perceapă noaptea diferit. Lucrurile se schimbă, practic, mai ales pentru cei înstăriți, care își puteau permite să își ilumineze locuința. Marile orașe încep să își etaleze străzile frumos iluminate, iar nopțile devin „la modă”. Statul în pat se transformă într-o pierdere de timp.

Astăzi, oamenii par adaptați la somnul de opt ore, dar se crede că multe dintre problemele cu somnul își au originile în natura umană, în preferința de a dormi în două „tranșe” și în adaptabilitatea la iluminatul artificial. Astfel apare insomnia, trezitul în mijlocul nopții și imposibilitatea de a mai adormi apoi. Acestă problemă este datată din secolul al 19 lea, în perioada în care dispare ideea că somnul este natural segmentat.

Russell Foster, un profesor de neuroștiință circadiană, ne informează că 30% dintre problemele cu care se confruntă medicii sunt cauzate de tulburări ale somnului, cu toate că nu există prea multe centre care să le studieze. Se crede că acea perioadă de după prima parte de somn ajuta organismul în lupta continuă cu stresul, reglându-l astfel natural. Renunțarea la acesta a dus la creșterea numărului de cazuri de anxietate, stres, depresie, alcoolism, dar și abuz de droguri.

Așa că, data viitoare când vă treziți în mijlocul nopții, relaxați-vă și gândiți-vă că asta chiar v-ar putea ajuta.  Exemple există, cazuri confirmate, la fel, deci de ce nu am putea urma și noi aceeași cale? Răspunsul ar putea fi foarte aproape de noi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.