# O baterie înghițibilă a alimentat dispozitive medicale timp de trei zile în teste pe porci

> O baterie înghițibilă și biodegradabilă a alimentat dispozitive medicale până la trei zile în teste pe porci și a produs 1,84 volți.

Publicat: 21 septembrie 2026, 21:48 · Actualizat: 21 septembrie 2026, 21:48 · Autor: Cristian Matei · Categorie: [Știință](https://news24.ro/stiinta/index.html.md) · Pagina web: https://news24.ro/o-baterie-inghitibila-a-alimentat-dispozitive-medicale-timp-de-trei/ · Publicație: News24

![O capsula transparenta desfacuta langa o baterie comestibila prototip si cateva bucati de alimente](https://news24.ro/wp-content/uploads/2026/09/baterie-inghitibila-1024x683.webp)

**Cercetătorii au construit o baterie subțire, biodegradabilă și asemănătoare hârtiei, care poate fi înghițită pentru a alimenta temporar dispozitive medicale din tractul gastrointestinal. Prototipurile au funcționat până la trei zile în teste pe porci, însă tehnologia nu a fost încă testată pe oameni.**

Bateria și experimentele sunt descrise într-un studiu publicat luni, 21 septembrie 2026, în revista Nature Chemical Engineering, potrivit [Live Science](https://www.livescience.com/health/scientists-made-a-paper-battery-you-can-swallow-to-power-internal-medical-devices). Dacă soluția se va dovedi sigură și eficientă la oameni, ar putea fi folosită pentru dispozitive temporare care detectează sângerări, administrează medicamente sau stimulează anumite țesuturi și organe.

Bateriile convenționale folosite în dispozitivele înghițibile ocupă mult spațiu și trebuie menținute etanșe, pentru ca materialele din interior să nu ajungă în țesuturi. După terminarea perioadei de utilizare, scoaterea unei baterii convenționale din corp poate necesita o intervenție. Noul prototip este conceput să se descompună treptat după ce și-a încheiat funcția.

## Nanofibrilele de celuloză formează structura asemănătoare hârtiei

Bateria este alcătuită din mai multe straturi. Un aliaj de magneziu formează anodul, adică terminalul negativ, iar catodul, terminalul pozitiv, conține trioxid de molibden și carbon activat. Între cele două părți se află un electrolit biodegradabil care permite generarea curentului electric.

Aceste materiale au mai fost utilizate în prototipuri de baterii biodegradabile pentru dispozitive medicale temporare și echipamente electronice purtabile. Noul proiect le combină însă cu nanofibrile de celuloză folosite ca liant. Rezultatul este o structură subțire și poroasă, în timp ce versiunile anterioare foloseau lianți mai mari.

Giovanni Traverso, director al Laboratory for Translational Engineering de la MIT și coautor al studiului, a explicat pentru Live Science că structura de hârtie mărește rezistența bateriei și permite un control mai bun al degradării, fără să împiedice producerea electricității.

Materialele se dizolvă treptat în mediul acid al tractului gastrointestinal și pot fi absorbite fără să lase fragmente nocive sau produse secundare toxice. Pentru ca acidul gastric să nu descompună bateria prea repede, cercetătorii au acoperit-o cu ceară de albine.

Unele prototipuri au primit și un strat de ceară de candelilla, obținută din arbustul deșertic Euphorbia antisyphilitica, pentru o protecție mai îndelungată. Traverso a precizat că învelișul nu are doar rol de ambalaj, ci controlează perioada în care bateria poate funcționa.

## Cele două versiuni au furnizat energie pentru dispozitive cu cerințe diferite

Cercetătorii au realizat două versiuni. Cea mică a încăput într-o capsulă standard de gelatină, a produs aproximativ 1,7 volți și a putut stoca și furniza 2 miliamperi-oră pe centimetru pătrat. Capacitatea a fost suficientă pentru echipamente electronice cu un consum redus.

Versiunea mai mare a produs aproximativ 1,8 volți și a avut o capacitate maximă de 3,5 miliamperi-oră. Aceasta a fost destinată dispozitivelor care necesitau mai multă energie decât putea furniza bateria mică.

Reza Ghodssi, profesor de inginerie electrică și informatică la University of Maryland, care nu a participat la cercetare, a considerat promițătoare reducerea spațiului ocupat de baterie într-un dispozitiv înghițibil. El a avertizat însă că actuala capacitate rămâne redusă și ar trebui mărită cu un ordin de mărime pentru ca tehnologia să devină mult mai promițătoare.

Prototipurile au fost introduse în capsule imprimate tridimensional și administrate porcilor pe cale orală, cu ajutorul unui endoscop, un tub lung folosit pentru a ajunge în tractul digestiv. Ambele versiuni au continuat să funcționeze până la trei zile, dar tensiunea și capacitatea au scăzut pe măsură ce materialele s-au degradat.

În cazul bateriei mari, tensiunea a coborât de la aproximativ 1,8 volți la 1,6 volți după prima zi și la aproximativ 1,45 volți în a treia zi. Bateria mică a scăzut de la 1,7 volți la 1,35 volți în aceeași perioadă.

## Bateria mică a detectat înghițirea unui medicament de la 1,5 metri

Versiunea mică a alimentat o etichetă wireless experimentală pentru identificare prin radiofrecvență (RFID), amplasată în esofagul porcilor. Eticheta a comunicat cu un receptor aflat la o distanță de până la 5 picioare, adică 1,5 metri, și le-a permis cercetătorilor să detecteze momentul în care animalele înghițeau un medicament.

Senzori bazați pe RFID au mai fost testați la oameni, însă eticheta folosită în acest experiment a fost una experimentală. Testul a arătat că bateria mică poate susține comunicarea fără fir a unui dispozitiv aflat în interiorul corpului pe durata deplasării sale prin sistemul gastrointestinal.

Bateria mare a alimentat o capsulă înghițibilă care a stimulat electric stomacul. Experimentul a crescut nivelul din sânge al grelinei, hormon asociat stimulării foamei, fără să producă leziuni vizibile în zona în care a fost aplicată stimularea.

Stimularea electrică gastrică este deja utilizată la oameni cu gastropareză severă, o afecțiune care încetinește golirea stomacului. Capsula alimentată de noua baterie rămâne însă un dispozitiv experimental, testat în acest studiu numai pe porci.

John Rogers, pionier în bioelectronică și cercetător în știința materialelor la Northwestern University, care nu a participat la studiu, a apreciat faptul că bateria a funcționat stabil în timp ce dispozitivul traversa sistemul gastrointestinal al unui animal mare.

## Bateria s-a descompus, dar placa electronică a fost eliminată întreagă

Componentele biodegradabile ale bateriei s-au descompus în corpul animalelor. Placa electronică utilizată pentru stimularea stomacului nu a fost însă biodegradabilă, iar porcii au eliminat-o în mod natural.

Rogers a explicat pentru Live Science că transformarea tuturor componentelor într-un dispozitiv bioresorbabil, capabil să fie absorbit de organism, ar putea înlătura riscul ca o piesă rămasă în urmă să se blocheze în tractul gastrointestinal.

Controlarea duratei de funcționare și obținerea unei degradări mai previzibile reprezintă principala problemă tehnică rămasă, potrivit lui Giovanni Traverso. Cercetătorii au observat diferențe de performanță între baterii și le-au asociat cu nivelul de contact dintre straturi, distribuția electrolitului și grosimea învelișului de ceară.

Echipa lucrează la standardizarea procesului de fabricație și la reglarea stratului protector. Obiectivul este realizarea unor baterii proiectate să funcționeze pentru intervale stabilite dinainte, de la câteva ore până la mai multe zile.

Cercetătorii intenționează să desfășoare teste mai lungi, în condiții care să reproducă mai bine tractul gastrointestinal uman. Giovanni Traverso a declarat că echipa lucrează și la un prim studiu clinic al sistemului RFID, care ar putea începe peste aproximativ doi ani.

Lucrarea se intitulează „Bioresorbable batteries for transient ingestible bioelectronics”. Studiul este semnat de M. G. Say, A. Erus, L. Morgan, Y. Cai, I. Moon, Y.-G. Park, B. DeBruyn, Z. Kang, K. Parvataneni, O. Akouissi, O. Girand, S. S. You, A. Pettinari, A. Guevara, B. Laidlaw, K. Schmidt, N. Fabian, A. Hayward și Giovanni Traverso.