REPORTAJ În aşteptarea Brexit-ului: 3, 2, 1… „Azi e doar repetiţia”

13 March 2019, England, London: Pro-Brexit demonstrator wears the European flag during a protest in Westminster. Photo: Yui Mok/PA Wire/dpa
evomag.ro

Trimisul special al AGERPRES, Oana Ghiţă, transmite: Cu câteva ore înainte de ieşirea oficială a Marii Britanii din Uniunea Europeană, centrul Londrei a devenit din nou scena unei înfruntări de idei între cei pro şi cei anti-Brexit.

Unii de pe margine, alţii ostentativi, îmbrăcaţi inclusiv în costume elegante cu Union Jack, britanicii şi prietenii lor de alte naţionalităţi s-au adunat din nou lângă Parlament, pentru a marca o zi istorică.

Schimbările concrete, post-separare, vor apărea, însă, după anul de tranziţie, ceea ce îi face pe unii votanţi anti-Brexit să bănuiască faptul că ziua de după această tranziţie va fi „mult mai proastă” decât 31 ianuarie 2020, iar momentul prezent e doar o „repetiţie”.

Însă, formal, la miezul nopţii ora Bruxelles-ului şi 23,00 pentru UK, Marea Britanie face istorie şi devine prima ţară membră ce părăseşte Uniunea. Într-o naţiune cunoscută pentru mina serioasă ce îi este înscrisă în ADN şi într-un oraş multicultural precum Londra, Brexit-ul a aprins spiritele, chiar şi în această ultimă zi.

Unii preferă să stea departe de manifestaţia de la Parlament, dar au păreri clare. Isabel este din Chile, are cetăţenie britanică şi locuieşte în Regat de 50 de ani. Se îndreaptă cu tristeţe către mulţime: „O să sărbătorească în seara asta… sunt nebuni”, spune ea şi vorbeşte despre faptul că Marea Britanie a fost mereu căminul mai multor naţiuni. „Dacă pleacă toţi străinii, rămâne ţara goală”, se plânge ea şi se apropie doar pentru a face o fotografie.

Alţii vor să petreacă în toată regula, la Westminster, cu şampanie britanică şi brandy american – David Nightingale şi un bărbat ce se recomandă „John Trump”. Amândoi au votat pentru Brexit deoarece au vrut o ţară „ţară independentă, suverană, liberă”.

„Dacă susţii globalizarea, nu poţi susţine statele naţionale, de asta am votat pentru Brexit. Dacă tu crezi în state naţionale, nu poţi avea UE. (…) Nu aş vota pentru nicio organizaţie care a renunţat la ţara mea”, afirmă David Nightingale.

Amândoi sunt de acord că plecarea UK din UE este „doar începutul” decăderii Uniunii.

„Ne bazăm pe ţări precum Polonia şi România să ajute la distrugerea Uniunii Europene. Cred că acolo majoritatea este de partea unor mişcări precum Brexit. Cred că probabilitatea ca dumneavoastră să plecaţi e mai mare decât pentru alte ţări. Polonia a devenit din recipient contributor la UE, din câte ştiu, şi asta nu este o chestiune foarte populară”, spune „John Trump”, care poartă o şapcă cu „Make America Great Again” şi o vestă galbenă pe care este scris numele „John Man of God”.

Un alt votant pro-Brexit pozează fericit în mulţime. Spune că nu neagă dialogul cu cei care au votat diferit de el. „Vorbesc cu ei, glumesc cu ei şi le respect părerea. Problema este că democraţia trebuie respectată. Noi am câştigat dezbaterea. Sfatul meu pentru ei este că trebuie să fim uniţi, ca naţiune. Ei trebuie să vină alături de noi, pentru evoluţia ţării”, spune Joseph.

În cealaltă tabără, oamenii stau grupuri-grupuri şi vorbesc despre binele pe care l-a adus apartenenţa la Uniunea Europeană.

Katrina Graham este din Irlanda şi lucrează la Bruxelles. Ţine în mână o vedere pe care scrie „Sorry You’re Leaving” („Ne pare rău că plecaţi” – n.r.) şi spune că a venit în centrul Londrei din solidaritate.

„O să facem eforturi pentru a ţine uşa deschisă pentru toţi prietenii noştri din UK, să vină din nou alături de noi”, afirmă femeia şi spune că Brexit aduce un „risc pentru justiţia socială şi susţinerea reciprocă”. „Esenţa proiectului european o reprezintă dreptatea, egalitatea şi democraţia. Dacă ne putem aminti asta şi putem colabora, putem îmbunătăţi lucrurile”, adaugă Katrina Graham. Din punctul ei de vedere, campania pro-Brexit din Regat a avut drept stâlpi teama, rasismul şi anti-democraţia.

„UE a fost creată pentru că statele membre au vrut să încheie conflictul şi să declare: ‘Niciodată nu se va mai întâmpla asta!'”, adaugă ea. Dezbaterea legată de graniţa dintre Republica Irlanda şi UK o face să vorbească despre faptul că ţara sa nu a avut „niciun cuvânt de spus” în legătură cu acest subiect.

„O să fie ani de consecinţe politice din cauza Brexit. (…) Trebuie să ne amintim că în Irlanda de Nord sunt vieţi în pericol şi trebuie să împiedicăm existenţa mai multor acte de violenţă”, spune ea.

Nici în ultima zi în care Marea Britanie este stat membru UE optimismul nu a dispărut. Louise Brown ţine în braţe un banner cu textul „We’ll Be Back” („Ne vom întoarce” – n.r.).

„Nici eu nu ştiam câte lucruri sunt finanţate de UE. Dacă eu nu ştiam şi eu iubesc Uniunea, cei care au votat pro-Brexit va trebui să vadă suferinţa de după, pentru a realiza ce ne-a oferit UE, dar din nefericire trebuie să învăţăm asta prin greutăţi. Nu o să se schimbe mare lucru mâine. Finalul perioadei de tranziţie va fi o zi mult mai proastă decât cea de azi. Azi e doar repetiţia”, adaugă ea.

Alături de Louise Brown, Silvia Zamperini vorbeşte despre faptul că nu se mai simte acasă în UK. A renunţat la cetăţenia italiană pentru cea britanică. „Sunt practic blocată aici, în ţara aceasta care nu iubeşte străinii”, spune ea.

Griji privind Brexit îşi fac şi cei care, în mod legal, la momentul votului, nu aveau dreptul de a-şi exprima părerea.

Lucy Dickson avea atunci 16 ani, iar acum îşi face griji pentru cariera pe care o visează, în turism. „Vreau să lucrez în turism iar asta îmi va afecta cariera. O să am nevoie de vize, o să îmi distrugă cariera. Acum pot călători liber în Europa”, spune tânăra.

Marea Britanie va părăsi blocul comunitar la care a aderat în 1973. În urmă cu trei ani şi jumătate, 52% din populaţia Regatului Unit a votat, într-un referendum, în favoarea ieşirii ţării din Uniunea Europeană.

Sursa: agerpres
Citește și
Loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.