Poveste de Crăciun și despre branduri rom…nemțești

20

„Sărbătorile vin!”, ne întâmpină colindătorii. E acel moment în care îți vine să uiți de probleme, griji. Vrei ceva autentic, vrei să simți cu adevărat bucuria Crăciunului (nu „magia” care nu are nici în clin nici în mânecă cu Sărbătoarea).

E despre familie, ne spune cu drag Andreea. Prin tubul televizorului, cu vocea ei caldă, parcă ți se face dor de sărmăluțe, de cozonacii copilăriei, de ceva autentic românesc.

Și atunci te duci, hotărât, la cumpărături. Intri, guști, cauți. Bineînțeles, la hypermarket. Unde altundeva?

Dai buzna pe rafturi, te uiți atent, vrei produse românești, autentice. Vrei ceva care era pus pe masă și de părinții tăi, ba chiar de bunici… Ei nu le ziceau branduri, le ziceau pe nume, direct, și știau că vor cumpăra același produs românesc, gustos și bun de pus pe masa întregii familii.

  • Vezi să nu uiți de șampanie, te rog, ia ceva bun, de-al nostru!
  • Da, știu ce vreau să iau.

Zarea, mândria spumantului românesc (atenție, nu șampanie, aia e altă poveste). Asta iau. Iau sticla, o mângâi cu plăcere, o întorc, și… deodată, văd contraeticheta. Zarea. Produs în Germania.

Mulțumesc. Danke, băi. Zarenken să vă spuneți de mâine. Oare chiar nu mai putem păstra nimic autentic? Ceva de tradiție, cu adevărat Made in Romania?! O să mergem în curând la Voroneț să cumpărăm icoane pe spatele cărora o să scrie Made in China??!

Așa se întâmplă, cumpărarăm românește, din Germania. La mulți ani!

Citește și
Spune ce crezi