Sistemul energetic românesc funcționează chiar în aceste momente fără aportul centralei de la Cernavodă. Ambele unități ale Nuclearelectrica sunt indisponibile simultan. Vorbim despre aproximativ 1.400 MW care lipsesc brusc din rețea, adică vreo 20% din necesarul de consum național.
Defectiunea tehnica de la Unitatea 2
Totul a început în seara zilei de 4 mai, când Unitatea 2 s-a deconectat automat de la rețea. Motivul tehnic vizează o disfuncționalitate la un izolator al unui transformator de evacuare a puterii. Acum, acest echipament trebuie înlocuit complet cu unul de rezervă.
Numai că lucrurile nu se rezolvă peste noapte. Nuclearelectrica a transmis clar că este necesară o „perioadă mai lungă de oprire”. Mai exact, oficialii companiei au avertizat că va urma „o perioadă lungă de oprire” cerută de considerente strict tehnice.
Și e logic să fie așa, până la urmă. Compania a detaliat procedurile într-un comunicat: „Lucrările de înlocuire a transformatorului electric este o activitate complexă care implică izolarea, demontarea, relocarea transformatorului inițial, precum și testări complexe și calibrări ale noului transformator (verificări etanşări, verificări izolatori și rezistente, calitate ulei, etc) și, ulterior, relocare, montare și testări anterior punerii în funcțiune”. Pe durata acestor intervenții masive, reactorul Unității 2 este menținut oprit, în condiții depline de siguranță.
Unitatea 1 a intrat in revizia obligatorie
Situația a devenit cu adevărat complicată pe 10 mai 2026, la ora 11:00. Atunci a fost oprită și Unitatea 1. Iar aici nu vorbim despre o avarie, ci despre o desincronizare de la sistemul energetic național conform unui grafic stabilit ferm încă de acum 24 de luni. Aceste opriri planificate (absolut necesare pentru menținerea standardelor de securitate nucleară) au loc regulat, o dată la doi ani, pentru fiecare unitate în parte.
Cum se justifică această suprapunere riscantă pentru rețea? Întrebați dacă situația respectă recomandările Asociației Mondiale a Operatorilor Nucleari (WANO) pentru bune practici, reprezentanții Nuclearelectrica au explicat, într-un material publicat recent de Hotnews, că „prioritizarea securității nucleare față de orice alt aspect este cel mai important”.
Aceștia au detaliat și contextul tehnic al deciziilor luate: „Înlocuirea transformatorului implica anumite faze de implementare, cu atenție acordată fiecărui aspect, indiferent dacă lucrările au loc in partea clasică a Unității 2”. Cert e că lucrările respectă la virgulă normele de securitate, iar Unitatea 1 trebuia să intre obligatoriu în programul de oprire, fiind un proiect complex, contractat și bugetat cu doi ani înainte.
Curent de import la orele de varf
Ce înseamnă asta concret pentru rețeaua națională? Când îți dispare brusc 20% din producție (câte 700 MW de la fiecare reactor), te bazezi pe mecanismele de echilibrare și pe interconectările europene. Operatorul de transport Transelectrica a descris miercuri situația fără ocolișuri: „Sistemul Electroenergetic Național întâmpină un grad ridicat de solicitare operațională, specifică unor astfel de situații excepționale de funcționare”.
Cifrele vorbesc de la sine.
Datele Transelectrica arată exact realitatea din teren. Marți seara, la orele de vârf, consumul național urcase la circa 6.600 MW. Pentru a ține becurile aprinse și fabricile în funcțiune, România importa în acel moment aproximativ 2.000 MW prin rețeaua europeană interconectată.
Greul producției interne a fost dus în aceste zile de Hidroelectrica, urmată îndeaproape de centralele pe gaze. Istoricul sistemului energetic arată că opriri simultane ale celor două unități nucleare au mai avut loc în trecut, însă suprapunerile au fost mereu de scurtă durată.
