Arsenal a suferit o înfrângere dureroasă, 1-2 pe teren propriu cu Bournemouth, iar fanii și-au arătat nemulțumirea prin huiduieli la finalul partidei. Eșecul vine într-un moment critic și deschide calea pentru Manchester City, care ar putea reveni pe primul loc în clasament în doar 11 zile.
Un duș rece pe Emirates
Mikel Arteta, care le spusese suporterilor să-și aducă cina la stadion, a ajuns să-și ceară scuze pentru o prestație pe care a descris-o fără menajamente. Antrenorul a recunoscut că echipa sa a făcut „lucruri foarte simple, extrem de prost”. Reacția tribunelor nu a vizat doar performanța slabă, ci și perspectiva sumbră a luptei pentru titlu.
Arteta a descris înfrângerea drept „un pumn în față”.
Încercând să gestioneze emoțiile, managerul spaniol a apelat la un discurs familiar: „Astăzi trebuie să suferim. Este dureros. Este un sentiment teribil. Mâine este o altă zi. Și dacă cineva mi-ar fi spus în august că vom fi în această poziție acum, în aprilie, sunt sigur că am fi acceptat cu toții.” Numai că e o replică pe care o folosește tot mai des.
Tactică eșuată și cifre îngrijorătoare
Dar dincolo de emoția de moment, problemele par a fi mult mai adânci, de ordin tactic. Antrenorul lui Bournemouth, Andoni Iraola, a reușit să-l blocheze pe Arteta, inspirându-se din strategia folosită de Pep Guardiola în Cupa Ligii.
Cifrele vorbesc de la sine.
Pe parcursul meciului, jucătorii lui Arsenal au pasat mingea înapoi la portarul David Raya de 38 de ori, acesta având al doilea cel mai mare număr de pase din echipă. Când portarul spaniol încerca să joace lung, Viktor Gyokeres nu avea nicio șansă în fața fundașilor adverși, Marcos Senesi și James Hill. În schimb, defensiva lui Arsenal, altădată de fier, a arătat multiple vulnerabilități, culminând cu golul superb marcat de Alex Scott.
„Nu există zone gri”
Arteta a recunoscut că trebuie să fie „primul” care „se ridică” și „îmbrățișează această provocare”. El a subliniat nevoia de adaptabilitate în perioada următoare. „Vom avea contexte diferite de aici până în iunie. Și trebuie să fim capabili să ne adaptăm și să le rezolvăm pe toate dacă vrem să realizăm ceea ce ne dorim.”
Managerul a continuat pe un ton ferm. „Pentru că la meci, vei avea nevoie acum de o viteză mare, de multă luptă și de claritate. Cum vom aborda asta? Nu există zone gri. Ori suntem în joc, ori suntem afară. Și trebuie să fim foarte, foarte, foarte puternici și hotărâți să abordăm lucrurile într-un mod diferit față de cum am făcut-o astăzi, mai ales când meciul nu mergea în direcția noastră.”
De la „uscătorul de rufe” la o echipă blocată
Și totuși, adaptarea pare să fie exact problema. Arsenal este departe de echipa din perioada 2022-2024, acel „uscător de rufe” care sugruma adversarii. Acum, jocul este mult mai reținut, bazat pe menținerea porții intacte și pe faze fixe. Dar ce se întâmplă când nu mai păstrezi poarta intactă și fazele fixe nu mai funcționează? Singurul gol al „tunarilor” a venit dintr-un penalty transformat de Gyokeres, egalarea din prima repriză fiind, de altfel, și primul șut pe poartă al echipei.
V-ați gândit vreodată cum ajunge o echipă de top să pară atât de lipsită de idei? Pare să existe o ruptură între linia de fund și jucătorii creativi, care primesc tot mai puține baloane utile. Martin Zubimendi pare epuizat, în timp ce Declan Rice, e drept, se zbate în van, părând condamnat la un efort eroic, dar fără rezultat.
Vestea bună este că majoritatea jucătorilor seniori revin după accidentări. Vestea proastă este că următorul meci este în deplasare la Manchester City, o partidă care ar putea servi drept un referendum pentru întreaga abordare a lui Arsenal și, implicit, pentru soarta titlului în acest sezon.
