Arsenal s-a calificat în a doua sa semifinală de Liga Campionilor din ultimii 17 ani, însă sentimentul general la finalul meciului cu Sporting a fost mai degrabă de ușurare precaută, nu de extaz. A fost sentimentul că Arsenal a scăpat la limită, iar data viitoare s-ar putea să nu mai fie la fel de norocoasă. Dacă șutul lui Joao Simoes din minutul 94 ar fi fost cu câțiva centimetri mai la stânga, meciul din sferturile de finală ar fi intrat în prelungiri.
Un deznodământ catastrofal a fost evitat la limită.
Foc pur și teamă zero? Mai degrabă un nod în stomac
Mikel Arteta le-a cerut suporterilor să vină la Emirates nu cu cina, ci cu „foc pur” și „teamă zero” pentru vizita lui Sporting. Numai că fanii s-au conformat cu greu. În loc de foc în stomac, a existat mai degrabă un nod colectiv. Contrastul a fost izbitor față de exact aceeași ocazie de acum 12 luni, când Real Madrid a venit în oraș și a existat o atmosferă de credință și optimism nealterat. Poate că a ajutat și faptul că lupta pentru titlu în Premier League era deja decisă la acel moment (Liverpool avea 11 puncte avans), așa că atenția era concentrată. Dar de data aceasta, în aer a plutit mai mult decât o urmă de anxietate, o mahmureală a faptului că echipa este încă în plină luptă pentru titlu.
O apărare de nerecunoscut
Această stare de spirit nu a ajutat o echipă de jucători care par în prezent torturați de propriul psihic. Arsenal a fost predispusă la erori, în special în defensivă, unde David Raya și William Saliba au oferit cadouri lui Sporting când au încercat fără succes să construiască din spate. Ambele gafe au rămas nepedepsite. Împotriva calității ofensive a oricărei alte echipe din sferturile de finală, probabil cu excepția lui Liverpool, lucrurile ar fi stat cu siguranță altfel. Până la urmă, cum vine asta ca o echipă lăudată pentru una dintre cele mai solide defensive din fotbalul mondial să pară acum atât de nesigură?
Așa s-a născut și cea mai mare ocazie a unei prime reprize modeste. La capătul unei acțiuni rapide a lui Sporting, care a tăiat defensiva lui Arsenal cu prea mare ușurință, Geny Catano a fost lăsat complet nemarcat în partea opusă și a trimis din voleu în bară centrarea lui Maximiliano Araujo. La un pas de pauză, scorul la general ar fi trebuit să fie egal.
Atac timorat și un moment care spune totul
Asta nu înseamnă că Sporting a jucat perfect. Și ei au fost la fel de predispuși la erori în apărare, doar că Arsenal rareori a părut capabilă să profite. Jucătorii meniți să împingă echipa spre poartă, precum Noni Madueke, păreau speriați să încerce un dribling, iar Arsenal a supra-analizat oportunitățile până la deposedare. Strigăte precum „mergeți în față!”, adesea însoțite de o înjurătură, au fost omniprezente.
Când Madueke a accelerat în cele din urmă, a creat cea mai bună ocazie a lui Arsenal de până atunci, pătrunzând în careu înainte de a trage în plasa laterală în minutul 57. Englezul a fost schimbat cinci minute mai târziu din cauza unei accidentări.
Momentul care a încapsulat diferența de mentalitate dintre acum și celebra noapte cu Real Madrid de acum un an a venit, în mod ironic, la o lovitură liberă. Declan Rice, eroul de atunci din fază fixă, s-a aflat cu mingea la 25 de metri de poartă, dar a ales să o paseze scurt. Sporting a anihilat rapid schema și a contraatacat. Dacă nu ar fi fost recuperarea extraordinară a extremului stânga Gabriel Martinelli, vizitatorii ar fi scăpat singuri cu portarul. Până și talismanele echipei păreau speriate să încerce ceva spectaculos.
Final de meci sub presiune
În a doua repriză, Sporting a obosit. Vizitatorii au avut două ocazii mari, una la începutul reprizei, prin Araujo, servit de Morten Hjulmand (un fan declarat al lui Arsenal, care are stema clubului tatuată pe bicepsul stâng), și cealaltă prin Simoes, practic la ultima fază a meciului.
În rest, s-a văzut o îmbunătățire din partea gazdelor, care au presat bine o echipă obosită și au fost aproape să închidă meciul când Leandro Trossard a lovit bara cu șapte minute înainte de final. El a fost găsit în careu de Max Dowman, care l-a înlocuit pe Madueke și a adus scânteia pe care unii o cereau încă dinaintea partidei.
De data asta, oamenii lui Arteta au supraviețuit. La fel ca în turul de la Lisabona, au ieșit din meci făcând strictul necesar și nimic mai mult. Dar, înaintea deplasării pe Etihad pentru duelul cu Manchester City, este imperativ să scape de ceața mentală care vine odată cu posibilitatea unui eșec repetat. Împotriva acestei echipe a lui Manchester City, aflată într-o formă necruțătoare, întrebarea dacă pot ieși nevătămați fiind încă măcinați de atâta anxietate pare să-și răspundă singură.
