O criză energetică fără precedent lovește Bangladesh, o națiune cu 170 de milioane de locuitori, care ar putea rămâne fără petrol și gaze în doar câteva săptămâni. Rezervele de țiței ale țării sunt suficiente pentru a acoperi consumul pentru doar 17 zile, în timp ce importurile s-au prăbușit, iar guvernul se luptă să găsească soluții.
Rezerve pe terminate și importuri prăbușite
La finalul lunii martie, Bangladesh avea stocate aproximativ 80.000 de tone de țiței la rafinăria sa estică, o cantitate care poate asigura necesarul de energie al țării pentru numai 17 zile. Iar rezervele de motorină și benzină sunt la fel de limitate. Situația este agravată de o scădere dramatică a importurilor, care asigură în mod normal 95% din necesarul țării. În luna martie, Bangladesh a importat circa 170.000 de tone de țiței și motorină, o scădere masivă față de cele 332.000 de tone din aceeași perioadă a anului trecut.
Disperarea este palpabilă la nivel oficial. „Guvernul este tot mai disperat, nesigur ce să facă și cum să planifice”, a declarat o sursă occidentală familiarizată cu problemele țării. În încercarea de a compensa deficitul, autoritățile au solicitat aprobarea Statelor Unite pentru a importa 600.000 de tone de păcură rusească și au primit deja 60.000 de tone din Indonezia. Chiar și India, care a acceptat să livreze 60.000 de tone de motorină, se confruntă cu propriile probleme de aprovizionare.
Viața de zi cu zi, paralizată în Dhaka
În capitala Dhaka, efectele penuriei sunt devastatoare. Șoferii așteaptă ore în șir la cozi interminabile la benzinării, universitățile au fost închise, iar funcționarilor publici li s-a cerut să limiteze consumul de electricitate. V-ați putea imagina o astfel de situație?
„Stau la coadă de patru ore și încă nu știu dacă voi primi combustibil. Dacă plec acasă fără el, familia mea nu va avea ce mânca în această seară. Așa stau lucrurile”, a spus taximetristul Abul Kalam. Șoferii de livrări nu mai pot lucra, iar transportul public este limitat în anumite zone.
Penuria a adus viața de zi cu zi din Dhaka aproape de blocaj total.
Rapoartele din industrie sunt la fel de sumbre, indicând faptul că Bangladeshul ar putea avea doar „10-21 de zile de rezerve critice de combustibil”. Un oficial de rang înalt a avertizat fără ocolișuri: „Există deja o presiune serioasă asupra disponibilității combustibilului. Dacă războiul cu Iranul se prelungește și aprovizionarea rămâne perturbată, Bangladeshul s-ar putea opri efectiv în câteva săptămâni”.
Guvernul neagă criza: Nu faceți stocuri!
Dar, în ciuda realității de pe străzi, guvernul insistă că nu există o penurie. Ministrul Energiei, Ikbal Hasan Mahmud Tuku, a declarat că aprovizionarea este stabilă. „Vreau să fie clar: în prezent nu există o penurie de combustibil în Bangladesh. De fapt, am crescut aprovizionarea față de anul trecut”, a spus acesta, punând presiunea pe consumatori.
Potrivit lui, motocicliștii cumpără de trei până la patru ori mai mult combustibil decât în mod normal, iar vânzările la unele benzinării aproape s-au dublat. În paralel, guvernul a lansat o campanie națională împotriva stocării ilegale și oferă recompense pentru informații.
Un val de șoc în toată Asia
Însă, Bangladesh nu este un caz izolat. Criza energetică, declanșată de blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran, afectează numeroase țări.
În India, producția industrială a încetinit. Filipine a devenit prima țară care a declarat stare de criză energetică națională, marțea trecută, fiind nevoită să negocieze cu Beijingul pentru două petroliere.
Australia și Noua Zeelandă raționalizează combustibilul, iar Coreea de Sud analizează restricții de circulație pentru cetățeni (pentru prima dată de la Războiul din Golf din 1991).
Vietnamul, care importă peste 80% din țiței din Golful Persic, mai are rezerve strategice pentru aproximativ trei săptămâni.
În Myanmar a fost introdus un sistem de raționalizare „par-impar” pentru alimentarea la pompă, iar în Cambodgia o treime dintre benzinării s-au închis deja.
Și totuși, în acest haos, cineva profită. O sursă citată de The Economist a dezvăluit că Iranul exportă în prezent până la 2,8 milioane de barili de petrol și produse petroliere pe zi, la fel de mult sau chiar mai mult decât înainte de război. O mare parte din aceste exporturi ajung în China.
