România trebuie să își adapteze sistemul fiscal la noile realități economice pentru a crește veniturile la buget, pe lângă măsuri esențiale precum digitalizarea și combaterea evaziunii. Baza tradițională de impozitare se reduce constant, iar politicile de mediu și sănătate, paradoxal, duc la scăderea încasărilor, o tendință vizibilă în toată Uniunea Europeană.
Taxele tradiționale, pe ducă
Baza de impozitare pentru accizele clasice este în continuă scădere. Majorările de taxe nu au adus creșteri proporționale ale veniturilor, pentru că s-a redus consumul. Tranziția către vehicule electrice și hibride, de exemplu, diminuează masiv încasările din carburanți, făcând taxele de mediu și de consum tot mai instabile pentru bugetele statelor europene.
„Modelele tradiționale de impozitare, construite pentru o economie industrială stabilă, își arată astăzi limitele. Pentru a supraviețui financiar, toate statele lumii, inclusiv România, sunt aproape obligate să adopte reglementări fiscale extrem de flexibile, să se adapteze noii realități”, arată o analiză a companiei de consultanță Frames. Potrivit experților, „statele trebuie să învețe să taxeze rapid și inteligent noile comportamente de consum, inovațiile tehnologice și munca digitală. În câțiva ani de acum încolo, unele dintre taxe sau accize vor deveni tot mai mici ca impact bugetar, inclusiv în țara noastră”.
Menținerea acestor sisteme fiscale rigide va duce, inevitabil, la o criză de finanțare a statului, de la cheltuielile curente la cele de investiții.
Flexibilizarea, cheia supraviețuirii
Iar statele nu mai pot conta pe accizele clasice, cum ar fi cele pe carburanți sau pe produse considerate „vicii”, ca sursă stabilă de venit. O analiză a Fondului Monetar Internațional arată că simpla majorare a taxelor nu mai este eficientă. Sistemul ar trebui regândit, astfel încât accizele să reflecte mai precis riscul produselor, de exemplu în funcție de conținutul de alcool, zahăr sau nicotină. În acest scenariu, produsele alternative, considerate mai puțin nocive, ar putea fi taxate mai redus.
„De la alcool la tutun, de la carburanți la alte produse accizabile, este nevoie de o flexibilizare tehnică a modului de taxare în așa fel încât să previi creșterea puternică a prețurilor, migrarea oamenilor către alternative mai ieftine și, bineînțeles, extinderea pieței negre”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.
Politicile de mediu arată deja nevoia de adaptare rapidă. Uniunea Europeană a trecut de la taxe fixe la mecanisme flexibile, cum e piața certificatelor de emisii, unde costul poluării este stabilit de cerere și ofertă.
Giganții digitali, prinși în plasă
Dacă poluarea trece ușor granițele fizice, economia digitală le ignoră complet. Ascensiunea fulminantă a giganților tehnologici precum Google, Apple, Microsoft sau Facebook a expus cea mai mare vulnerabilitate a sistemului fiscal mondial. V-ați gândit vreodată cum se poate opri această hemoragie financiară?
„Astăzi, marile corporații generează profituri uriașe în țări unde nu dețin nici măcar un birou fizic sau un singur angajat. Sistemul vechi, care taxa o companie exclusiv la sediul ei central, a devenit o invitație deschisă la evaziune fiscală legalizată”, afirmă Negrescu.
Numai că, pentru a opri acest fenomen, guvernele au fost nevoite să se adapteze. Sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), peste o sută de state au agreat impunerea unui impozit minim global pe profitul corporativ de 15%. Acest acord (considerat monumental de specialiști) redefinește regulile jocului. Practic, giganții digitali vor fi taxați proporțional exact acolo unde își vând serviciile, indiferent unde aleg să își înregistreze sediul social.
Dobânzi de 60 de miliarde de lei
Dar cum se aplică toate astea la noi, pe bune? Situația bugetară a României este una critică, iar adaptarea fiscală nu mai este o opțiune, ci o necesitate.
„Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depășească perioada de criză bugetară. Gândiți-vă că numai dobânzile la creditele luate de țara noastră au ajuns la 60 mld.lei, echivalentul a 3% din PIB. Cum să ne mai încadrăm, în anii următori, în țintele de deficit dacă ne îngropăm în datorii. Soluțiile sunt simple – ori scazi cheltuielile, ori optimizezi încasările din taxe. Dincolo de reducerea evaziunii, cred că o soluție optimă este să regândești taxele în așa fel încât să reflecte dinamica economiei”, a mai spus Negrescu.
Schimbarea de paradigmă fiscală este absolut necesară. Supraviețuirea economică a națiunilor depinde astăzi exclusiv de capacitatea lor de a reglementa flexibil noile piețe. Când banii, datele și poluarea circulă liber la nivel global, sistemele de taxe trebuie să devină cel puțin la fel de rapide și de inteligente precum industriile pe care încearcă să le impoziteze.
