Cazurile de dismorfie corporală au explodat cu 64% în trei ani din cauza social media

Social media „toarnă gaz pe foc”

Așteptările „hiper-nerealiste” privind corpul, promovate intens online, au adăugat „gaz pe foc” acestei situații deja complicate. Dr. Adrian James, directorul medical național pentru sănătate mintală și neurodiversitate din cadrul NHS England, a explicat legătura dintre afecțiune și factorii externi. „BDD este legată de perfecționism, de convingeri despre frumusețe și valoare de sine și de tendința de a supraestima importanța aspectului fizic în acceptarea socială”, a afirmat el.

Dar lucrurile nu se opresc aici.

„Dar este, si, clar atât pentru clinicieni, cât și pentru pacienți, că presiunea externă a jucat un rol important în contribuția la aceste cifre care au explodat”, a adăugat Dr. James. Acesta a identificat fără ezitare sursa problemei: „Cel mai îngrijorător dintre acestea este social media, care toarnă gaz pe foc în această situație.”

V-ați gândit vreodată cum se simte un adolescent bombardat zilnic cu imagini perfecte? Medicul continuă cu o observație dură: „Niciodată nu am trăit într-o perioadă în care este atât de ușor să fii înconjurat de așteptări corporale hiper-nerealiste, în timp ce, în același timp, ți se spune că trupurile perfect sănătoase pur și simplu nu sunt suficient de bune.”

Iar impactul este devastator, în special pentru cei tineri. „Și acest lucru are un impact mare asupra copiilor și tinerilor, care își formează simțul sinelui și relațiile cu propriul corp și sunt mai susceptibili la mesajele nerealiste care circulă online”, a conchis specialistul.

Ce este, pe bune, dismorfia corporală

Dismorfia corporală (sau BDD – Body Dysmorphic Disorder) este o afecțiune de sănătate mintală care îi face pe pacienți să se îngrijoreze excesiv pentru defecte ale aspectului lor, defecte care adesea sunt invizibile pentru ceilalți. Simptomele includ obsesia pentru o anumită zonă a corpului, compararea constantă a aspectului fizic cu al altora, verificarea frecventă în oglindă sau, dimpotrivă, evitarea totală a oglinzilor.

Afecțiunea este comună la adolescenți și tineri adulți, afectând atât bărbații, cât și femeile. Mai grav este că poate duce la depresie, auto-vătămare și chiar gânduri suicidare.

„M-am simțit prinsă în propriile gânduri”

Nicola Kowalczuk, o studentă de 18 ani din West Midlands, a început să experimenteze simptomele BDD la vârsta de 15 ani. Inițial, și-a păstrat gândurile pentru ea, dar în cele din urmă s-a destăinuit surorilor ei. A fost trimisă de medicul de familie la terapie prin discuții în cadrul NHS și a finalizat tratamentul în decembrie.

„Timp de ani de zile m-am simțit prinsă în propriile mele gânduri”, a mărturisit tânăra. „Mă verificam constant în oglinzi sau mă ascundeam sub haine. Mi-am pierdut simțul sinelui. Terapiile prin discuții au schimbat asta.”

Recuperarea a fost un proces complex. „Mi-a oferit instrumente practice, încredere și sentimentul că nu trebuie să mă mai lupt singură”, a mai spus Nicola. Acum, viața ei arată complet diferit: „De când am terminat terapia, am putut să mă bucur cu adevărat de timpul petrecut cu familia și să găsesc bucurie în momentele mici, în loc să mă îngrijorez de cum arăt – ceva ce nu am crezut niciodată că se va întâmpla.”

Ajutorul este la un pas distanță

Povestea Nicolei ilustrează perfect cât de perturbatoare poate fi această afecțiune. Dr. James explică: „Așa cum se vede în povestea Nicolei, BDD poate provoca perturbări semnificative în viața de zi cu zi a oamenilor, cu simptome care includ griji obsesive cu privire la unul sau mai multe defecte percepute în aspectul fizic, comportamente și rutine compulsive și repetitive, cum ar fi privitul frecvent în oglinzi sau evitarea completă a acestora.”

Numai că există o soluție. Mesajul medicului este unul de încurajare pentru toți cei care se confruntă cu astfel de probleme: „Este necesar ca, dacă experimentați gânduri obsesive și vă îngrijorați de aspectul dumneavoastră, să cereți sprijin – vă puteți auto-sesiza sau puteți discuta cu medicul de familie local – iar nouă din zece persoane primesc ajutor în termen de șase săptămâni.”