Ce comportamente pot anunța un atac la școală. Semnalele explicate de psihoterapeutul Doru Marineanu

În podcastul „Cum supraviețuim?”, realizat de Adriana Nedelea, Marineanu a vorbit despre prevenție. El coordonează Centrul Național Militar de Psihologie și Sănătate Comportamentală din cadrul Ministerului Apărării Naționale (MApN) și are experiență în misiuni din Bosnia-Herțegovina, Kosovo și Afganistan.

Intenția și pregătirea unei agresiuni cer atenția adulților

Despre comportamentele care pot indica un pericol, psihoterapeutul a explicat în interviu: „Indicatorii comportamentali sunt legați de intenție, în primul rând. Adică dacă observăm că are astfel de comportamente, poate la nivel incipient cu anumiți colegi, sau dacă există anumite mijloace prin care ar putea să producă un fel de suferință fizică celorlalți, dacă există un plan pentru a face lucrurile în această modalitate. Deci lucrurile acestea ne pot sugera nouă că tânărul ar putea să meargă pe această cale.”

Marineanu recomandă și observarea atitudinii adolescentului față de rănirea altor oameni. O toleranță în creștere față de asemenea fapte contează mai mult decât diferențele de gust sau de stil dintre generații. Hainele, preferințele muzicale ori participarea la concerte nu demonstrează, prin ele însele, o apropiere de violență.

În privința modelelor urmărite pe Internet, el propune ca adulții să înțeleagă motivul atracției: „Al doilea pas ar fi acela în care noi să vedem dacă este adolescentul sau tânărul atras de anumite personaje care, în mediul online în special, arată destul de multă violență și să vedem ce anume îl atrage, dacă există o astfel de atracție, care este semnificația pe care o acordă. Poate că de multe ori încearcă să capete notorietate sau să fie recunoscuți, să fie populari. Și ăsta este un aspect la care tinerii sunt foarte sensibili”, a precizat Marineanu.

Aceste observații sunt motive pentru solicitarea unui ajutor, nu pentru un diagnostic pus de părinte. Amenințările și faptele care îi expun pe ceilalți unui pericol trebuie aduse la cunoștința școlii.

Trei incidente au avut împrejurări diferite

Cazurile discutate în interviu s-au petrecut în câteva zile:

La Bistrița, în 19 octombrie, un băiat în vârstă de 13 ani a atacat o profesoară și mai mulți colegi folosind un cuțit. Atacul ar fi fost pregătit și ar fi avut o motivație rasială: băiatul ar fi vizat un coleg pentru culoarea pielii, deși nu avuseseră conflicte. În locul unde s-ar fi pregătit au fost găsite mesaje și simboluri de extremă dreapta. Adolescentul a ajuns internat la psihiatrie.

Tot pe 19 octombrie, la Târgoviște, un adolescent în vârstă de 15 ani a bătut un elev de 14 ani și l-a amenințat că îl va ucide. Poliția a stabilit că victima era în pericol iminent și a emis un ordin de protecție.

Pe 22 octombrie, la Pitești, în județul Argeș, un băiat în vârstă de 15 ani a folosit o macetă pentru a ataca un coleg și a rănit un alt elev. Înaintea incidentului, colegii l-ar fi agresat și umilit, inclusiv prin fotografii cu el modificate cu inteligență artificială. Ulterior reținerii, adolescentul a fost plasat în arest la domiciliu.

După incidentul din Bistrița, familia și colegii au vorbit despre un elev liniștit, care avea rezultate școlare bune. Bunicul a susținut că băiatul fusese supus hărțuirii repetate, numită bullying. Colegii au relatat însă și despre amenințări pe care adolescentul le-ar fi făcut, fără ca ei să le considere serioase.

Rezultatele școlare bune pot coexista cu suferința

Potrivit lui Marineanu, un copil care pare să se descurce bine poate avea dificultăți emoționale pe care adulții nu le observă. Majoritatea celor aflați în suferință nu recurg la violență, iar umilirea nu duce automat la agresarea altora.

Unul dintre mecanismele descrise de psihoterapeut privește nevoia de a conta pentru ceilalți. Despre această căutare a recunoașterii, el a spus: „Există o teorie a căutării semnificației. Oamenii vor să fie recunoscuți, vor să facă diferența, vor să fie semnalați de către cineva, vor să aibă un scop în viață și atunci acesta este un lucru de motivație foarte important, dar el capătă mai multă amploare atunci când oamenii își pierd această semnificație, când oamenii au o pierdere de statut, când au o pierdere inclusiv materială de ceva, deci când se simt nedreptățiți. Atunci această particularitate a personalității omului devine un trigger pentru un eventual comportament violent.”

Termenul „trigger” desemnează aici un posibil factor declanșator, nu o cauză care produce inevitabil violență. Marineanu subliniază că doar o mică parte dintre oamenii care se simt nedreptățiți ajung la comportamente violente.

Dacă adolescentul nu găsește un adult căruia să-i vorbească, poate deveni receptiv la cineva care îi oferă o explicație pentru suferință și promite protecție sau siguranță, arată psihoterapeutul. Acceptarea acelui sprijin poate veni însă cu cerințe în schimb.

Reacțiile grupului pot încuraja agresivitatea

Marineanu explică faptul că Internetul le permite adolescenților să întâlnească mai multe comunități și personaje, inclusiv unele care admiră agresorii. Atenția, acceptarea și statutul primite acolo pot recompensa comportamentele violente și pot încuraja repetarea lor.

Sentimentul că identitatea este ascunsă în spatele unui avatar sau al unui nume ales online reduce unele rețineri. Sub această protecție percepută, oamenii pot încuraja lucruri pe care nu le-ar susține într-o întâlnire directă, spune el.

Psihoterapeutul le recomandă părinților să observe ce aprobă prietenii copilului și cum răspund atunci când cineva depășește o limită. Dorința de a rămâne în grup poate determina un adolescent să renunțe la o opinie diferită. Acest mecanism se numește conformism social.

Liderii unor asemenea grupuri pot atrage prin autoritatea și stabilitatea pe care par să le ofere. Marineanu explică și că excluderea ori nedreptatea resimțită activează rețele neuronale care se suprapun în mare măsură celor implicate în durerea fizică. Atunci, un lider, o teorie conspiraționistă sau promisiunea unei rezolvări miraculoase pot părea o alinare.

Polonia a cerut platformelor să intervină asupra conținutului violent

În Polonia, trei atacuri produse în instituții de învățământ într-un interval de patru zile au provocat un deces și rănirea mai multor persoane. Premierul Donald Tusk a pus în discuție admirația pentru ucigași și prezentarea violenței ca model pe Internet.

Tusk a spus că autoritățile nu identificaseră o organizație de amploare care să coordoneze atacurile. El a descris acțiuni separate, alimentate de glorificarea agresiunilor online.

Guvernul polonez a solicitat pe 16 octombrie intervenții mai eficiente din partea marilor platforme. Ministrul Digitalizării a afirmat că aproximativ două treimi dintre cele 89 de sesizări transmise între 7 și 12 octombrie, referitoare la conținut ilegal asociat atacurilor, rămăseseră fără măsuri din partea companiilor.

TikTok a susținut că acționase în cazul fiecărei solicitări primite de la autoritățile poloneze.

Ascultarea copilului trebuie însoțită de sprijinul școlii

Marineanu recomandă părinților să afle ce îl sperie pe copil, ce îl face să sufere sau să se simtă exclus, fără întrebări care transformă conversația într-un interogatoriu. Adolescentul are nevoie de spațiu pentru a povesti, fără o intruziune în viața sa.

Uneori, copilul caută doar pe cineva care să îl asculte, nu o rezolvare oferită imediat. Părintele poate întreba dacă adolescentul dorește să caute împreună o soluție sau preferă să își împărtășească experiența, explică psihoterapeutul.

Școala are, la rândul ei, responsabilitatea de a opri hărțuirea și de a susține copilul agresat. Despre rolul instituțiilor, Marineanu a adăugat: „Dacă există un sprijin instituțional și copilului, adolescentului, i se oferă o direcție, atunci probabilitatea să se refugieze în niște soluții magice este mai mică. Dar da, poate să conducă (spre violență) atunci când nu există sprijin și când există variante pe care un grup de interese, de exemplu, ar putea să i le arate cu un preț, pentru că ulterior va trebui să deconteze acest sprijin pe care îl percepe la un moment dat.”

Raportarea unui incident și reacția în caz de urgență au căi distincte:

• Copilul sau părintele poate anunța orice angajat al școlii, fie printr-o discuție, fie printr-o sesizare scrisă.
• Persoanele care semnalează violența trebuie apărate de eventuale acte de răzbunare.
• Dacă există un pericol imediat ori o urgență medicală, se apelează 112.