Cinci medicamente comune pot afecta grav auzul

Conform cercetării, medicamentele ototoxice provoacă deteriorări ale urechii interne prin afectarea celulelor ciliate din cohlee sau prin perturbarea echilibrului de fluide din urechea internă, potrivit Independent

„Urechea internă este extrem de sensibilă, iar odată ce aceste celule ciliate sunt deteriorate, ele nu se regenerează – făcând pierderea auzului ireversibilă în multe cazuri”, a declarat Dipa Kamdar, lector senior în Practica Farmaceutică la Kingston University.

Antibioticele aminoglicozide, cel mai mare risc

Antibioticele aminoglicozide, cum sunt gentamicina, tobramicina și streptomicina, sunt prescrise pentru infecții grave precum septicemia, meningita sau tuberculoza. Aceste medicamente, administrate de obicei intravenos, pot cauza pierderea ireversibilă a auzului, în special când sunt folosite în doze mari sau pe perioade extinse.

Studiul arată că aceste medicamente rămân în urechea internă săptămâni sau chiar luni, ceea ce înseamnă că deteriorarea poate continua și după încheierea tratamentului. Alte antibiotice precum macrolidele și vancomicina au fost, de asemenea, asociate cu probleme de auz.

Medicamentele pentru inimă și tensiune arterială

Diureticele de ansă, cum sunt furosemida și bumetanida, folosite pentru tratarea insuficienței cardiace sau hipertensiunii arteriale, pot cauza pierderea temporară a auzului. Circa 3% dintre utilizatori pot experimenta ototoxicitate atunci când aceste medicamente sunt administrate în doze mari sau intravenos.

Unele medicamente pentru tensiunea arterială, inclusiv inhibitorii ACE ca ramiprilul și blocantele canalelor de calciu precum amlodipina, au fost associate cu tinitus, deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege complet efectele lor asupra auzului.

Chimioterapia, risc major pentru auz

Anumite medicamente de chimioterapie, în special cele care conțin platină precum cisplatina și carboplatina, sunt cunoscute pentru efectele lor ototoxice severe. Cisplatina, folosită pentru tratarea cancerului testicular, ovarian, mamar și al capului și gâtului, prezintă un risc semnificativ de pierdere permanentă a auzului.

Până la 60% dintre pacienții tratați cu cisplatină experimentează un anumit grad de pierdere a auzului. Riscul crește când radioterapia este îndreptată către regiunea capului sau gâtului.

Analgezicele comune, pericol la dozele mari

Dozele mari de analgezice comune, inclusiv aspirina, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene ca ibuprofenul și naproxenul, și chiar paracetamolul, au fost asociate cu tinitus și pierderea auzului. Un studiu amplu a constatat că femeile sub 60 de ani care luau regulat aspirină în doze moderate aveau un risc cu 16% mai mare de a dezvolta tinitus.

Utilizarea frecventă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene și a paracetamolului a fost asociată cu un risc cu aproape 20% mai mare de tinitus, în special la femeile care foloseau frecvent aceste medicamente.

Medicamentele antimalarice și efectele asupra auzului

Medicamentele precum cloroquina și chinina, folosite pentru tratarea malariei și crampelor din picioare, pot cauza pierderea reversibilă a auzului și tinitus. Un studiu a constatat că 25-33% dintre persoanele cu pierderea auzului luaseră anterior unul dintre aceste medicamente.

Hidroxicloroquina, folosită pentru tratarea lupusului și artritei reumatoide, are o structură chimică similară și prezintă un risc asemănător. Deși unele persoane își revin după oprirea medicamentului, altele pot experimenta daune permanente.

Recomandări pentru pacienți

Persoanele cu pierderea preexistentă a auzului, boli renale sau susceptibilitate genetică se confruntă cu riscuri mai mari, la fel ca și cele care iau simultan mai multe medicamente ototoxice. Copiii și adulții în vârstă pot fi, de asemenea, mai vulnerabili.

Dacă experimentezi țiuituri în urechi, amețeli sau auz înfundat în timpul unui tratament medicamentos, raportează imediat aceste simptome medicului tău. În cazul afecțiunilor grave precum cancerul sau septicemia, beneficiile tratamentului depășesc de obicei riscurile, dar informarea rămâne esențială.