Camerele de trafic din Statele Unite nu mai sunt de mult simple dispozitive care filmează intersecții. Cu ajutorul inteligenței artificiale, acestea s-au transformat într-o rețea puternică ce urmărește, analizează și stochează date despre deplasările a milioane de oameni. Iar problema reală, avertizează specialiștii, este că nu există o lege națională care să limiteze clar cum sunt folosite aceste informații.
De la citirea numerelor la hărți complete ale mișcării
Inițial, aceste sisteme au fost gândite simplu. Rolul lor era să citească numerele de înmatriculare și să ajute la identificarea vehiculelor suspecte. Numai că tehnologia a evoluat enorm. Camerele moderne nu doar înregistrează plăcuțele, ci fotografiază mașinile, notează ora exactă și locul, stocând totul în baze de date uriașe.
Cu ajutorul inteligenței artificiale, informațiile sunt organizate rapid, iar orice traseu poate fi reconstruit în câteva secunde. Un exemplu este compania Flock Safety, care folosește camere cu infraroșu și algoritmi avansați pentru a detecta vehicule și a alerta autoritățile în timp real. Practic, dacă o mașină apare într-o bază de date a poliției, sistemul o poate găsi imediat oriunde este surprinsă de o cameră din rețea.
Siguranță promisă, rezultate neclare
La prima vedere, totul pare logic. Mai multe informații ar trebui să ducă la prinderea mai rapidă a infractorilor. Și, e drept că, în unele cazuri, sistemele chiar ajută, mai ales în rezolvarea furturilor de mașini. V-ați întrebat însă dacă orașele devin, pe bune, mai sigure?
Studiile existente arată că aceste sisteme nu reduc important infracțiunile violente. Cu alte cuvinte, nu există dovezi clare că prezența lor face o diferență majoră în siguranța publică. În schimb, ele colectează cantități masive de date despre cetățeni obișnuiți. Iar costurile nu sunt deloc de neglijat, unele orașe plătind milioane de dolari pentru implementare, fără rezultate pe măsură.
„Supraveghere la nivelul străzii”
Adevărata problemă este amploarea.
Toate aceste camere, conectate prin inteligență artificială, creează o rețea capabilă să urmărească mișcările oamenilor aproape în timp real. Traseul unei persoane poate fi refăcut doar din datele colectate de la mașina sa. American Civil Liberties Union a atras atenția încă din 2013 că aceste sisteme pot înregistra mișcările oamenilor la scară largă, iar Electronic Frontier Foundation le-a descris ca fiind „supraveghere la nivelul străzii”.
Un vid legislativ periculos
Și atunci, cine controlează, de fapt, aceste informații? Oficial, autoritățile locale decid cum sunt folosite datele. Companiile care vând tehnologia susțin că ele doar o furnizează, dar unele rapoarte arată că datele sunt partajate mult mai larg decât cred autoritățile, fără transparență totală.
Criticii spun că sistemele nu mai sunt folosite doar pentru trafic. Există deja situații în care datele au fost utilizate pentru monitorizarea protestelor. După decizia Roe v. Wade (care a anulat dreptul la avort la nivel federal), au apărut temeri că rețelele pot fi folosite pentru a urmări persoane care călătoresc în scopuri medicale sensibile. Spre deosebire de Europa, unde există reguli stricte privind protecția datelor, în SUA nu există o lege federală puternică în acest domeniu. Iar acest vid legislativ este considerat de experți cel mai mare risc.
Tehnosoluționismul și primele mișcări de rezistență
Specialiștii numesc acest fenomen „tehnosoluționism” , ideea că tehnologia poate rezolva orice problemă. Realitatea arată însă că, fără reguli clare, tehnologia poate crea probleme noi și mult mai mari. Un sistem creat pentru a fluidiza traficul poate deveni, iată, o unealtă de supraveghere în masă.
Dar au apărut deja și inițiative care încearcă să limiteze aceste sisteme. Una dintre ele este DeFlock, care documentează unde sunt instalate camerele și ajută comunitățile să se opună. În paralel, unele state americane încearcă să adopte legi care să limiteze utilizarea acestor date și să protejeze drepturile cetățenilor, pentru ca deplasările lor să nu devină o hartă completă a vieții de zi cu zi.
