Europa pierde lupta cu seceta si inundatiile. Comisia Europeana pregateste noi reguli climatice

Biciul climatic și capcana birocrației

Experții atrag atenția că măsurile tehnice izolate nu mai funcționează. Într-o analiză publicată recent de Euronews, specialiștii explică exact de ce continentul cedează sub presiunea vremii. Autorii documentului, Paul Brotherton, Andreas Baumüller și Sergiy Moroz, reprezentanți ai Wetlands International, WWF și Biroului European de Mediu, trag un semnal de alarmă clar. „Europa se confruntă cu un efect de bici climatic”, notează aceștia.

„Căldura, seceta, incendiile și inundațiile nu mai sunt evenimente izolate”, explică experții europeni. „Peisajele care odată absorbeau, stocau și eliberau lent apa sunt din ce în ce mai incapabile să amortizeze extremele climatice, amplificând căldura extremă, prelungind secetele și făcând inundațiile mai distructive.”

Cifrele și realitatea din teren vorbesc de la sine.

Dar marea temere a organizațiilor de mediu este legată de modul în care Bruxelles-ul va formula noile legi. „Pericolul este ca viitorul cadru să riște să devină un alt exercițiu de birocrație a adaptării: mai multe planuri și mai multe evaluări, fără a defini ce ar trebui de fapt să necesite sau să realizeze o reziliență climatică semnificativă.”

Soluția buretelui pentru peisajele distruse

Dar cum am ajuns în punctul acesta critic? „Peisajele Europei sunt proiectate pentru o climă care nu mai există: drenate, sigilate, îndreptate și degradate de-a lungul deceniilor”, subliniază autorii. Zonele umede, câmpiile inundabile, turbăriile, solurile sănătoase și pădurile au fost eliminate sistematic din peisaj. „Rezultatul este un continent unde apa se mișcă prea repede când plouă, dispare prea repede când nu plouă și lasă societățile expuse la cicluri din ce în ce mai volatile de inundații, secetă, incendii și creșterea nivelului mării.”

Ce înseamnă asta concret pentru noi? Când râurile sunt îndreptate și zonele umede asanate, românii simt direct efectele prin seceta care distruge culturile agricole din Bărăgan sau prin inundațiile fulgerătoare (cum au fost cele recente din județul Galați) care mătură sate întregi într-o singură noapte.

Numai că natura nu iartă intervențiile brutale. Soluția propusă acum la nivel european este refacerea ecosistemelor naturale. „Restaurarea funcției de burete a peisajelor protejează orașele de inundații, stabilizează rezervele de apă în timpul secetei, reduce riscul de incendii de vegetație, sprijină producția de alimente, răcește zonele urbane și ajută la menținerea funcționării infrastructurii critice în timpul extremelor climatice.”

Ce obligații ar putea avea statele membre

Iar dovezile științifice confirmă această abordare. Programul KliMaWerk din Germania a demonstrat că retenția apei pe scară largă și restaurarea peisajului sunt mult mai eficiente în timp decât soluțiile tehnice izolate.

„Adevăratul test pentru viitoarea legislație a Comisiei va fi dacă doar recunoaște riscurile climatice sistemice sau dacă oferă statelor membre instrumentele și stimulentele pentru a le reduce la sursă”, avertizează experții. Ei propun ca statele să fie obligate să evalueze unde pot reține apa natural, inspirându-se din Legea Inundațiilor din Scoția, sau să impună „ținte de burete” naționale și regionale, după modelul Blue Deal din Flandra.

Să fim serioși, intervențiile punctuale după dezastre nu mai pot susține economia. Companiile de apă, fermierii, asigurătorii și autoritățile regionale au un interes direct în această problemă, „deoarece costurile economice ale instabilității în ciclul apei din Europa sunt acum pur și simplu prea mari pentru a fi ignorate”.

Până la urmă, mesajul adresat decidenților este tranșant. „Europa nu se poate asigura, compensa și reconstrui pentru a ieși din instabilitatea hidrologică accelerată. Riscurile climatice ale Europei sunt sistemice: răspunsul nostru la această criză în escaladare trebuie acum să devină și el sistemic.”

Comisia Europeană urmează să definitiveze și să publice noul Cadru European pentru Reziliență Climatică în perioada următoare, document care va stabili țintele obligatorii pentru guvernele naționale.