De la 1 iulie 2026, salariul minim brut pe economie urcă la 4.325 de lei. Măsura aduce mai mulți bani în buzunarele angajaților, dar umflă mare și încasările la bugetul de stat din taxe și impozite pe muncă.
Cum se împart banii între angajat și stat
Diferența dintre brut și net este de aproximativ 1.800 de lei lunar. Din cei 4.325 de lei, statul reține mai întâi contribuțiile sociale obligatorii, care sunt direct legate de nivelul salariului brut.
CAS reprezintă 25%, adică 1.081,25 lei, iar CASS ia 10%, respectiv 432,50 lei. Baza impozabilă rămasă după aceste opriri este de 2.811,25 lei. Asupra acesteia se aplică impozitul pe venit de 10%, ceea ce înseamnă aproximativ 281 lei.
Iar asta înseamnă că totalul reținerilor lunare ajunge la 1.795, 1.800 de lei.
Venitul net rezultat este de aproximativ 2.529 lei pe lună. Angajatul pleacă acasă efectiv cu doar 58% din salariul brut negociat pe hârtie.
Cât costă acum un an de vechime la pensie
Ce înseamnă asta concret pentru românii care vor să își cumpere vechime? Modificarea bazei de calcul lovește direct în costul contribuțiilor voluntare la sistemul public.
Așa cum explică o analiză publicată recent de Adevarul, legislația permite completarea stagiului de cotizare prin încheierea unui contract de asigurare socială (mecanismul de asigurare voluntară) cu casa de pensii. Baza de calcul pentru aceste contracte nu este venitul realizat de persoana respectivă, ci exact salariul minim brut pe economie.
Cum acesta a fost majorat la 4.325 de lei, costul contribuției pentru un an de vechime crește automat.
Suma se calculează aplicând cota CAS la noul salariu minim, bani care se cumulează pe durata a 12 luni. Costul total pentru un an de stagiu de cotizare ajunge astfel la 12.975 de lei. Suma reflectă contribuția minimă necesară și presupune plata integrală raportată la salariul minim, indiferent de veniturile reale ale persoanei în perioada respectivă.
Efectele asupra mediului privat și deficitului bugetar
Dincolo de cifrele de pe fluturașul de salariu, măsura rescrie bugetele companiilor. Creșterea se transmite direct în costurile salariale ale economiei. În multe companii, ajustarea obligatorie determină o reașezare a grilelor salariale întregi, pentru a menține diferențele firești între nivelurile de salarizare ale angajaților cu experiență diferită.
Dar statul este marele câștigător al acestei ecuații. În România, peste 800.000 de angajați sunt plătiți în prezent la nivelul salariului minim.
Impactul cumulat este uriaș asupra veniturilor din contribuții sociale și impozite colectate la buget. Într-un scenariu în care cheltuielile statului rămân constante, creșterea masivă a veniturilor din taxarea muncii poate contribui la reducerea presiunii asupra deficitului bugetar.
Efectul final depinde de evoluția simultană a cheltuielilor publice și de dinamica generală a ocupării forței de muncă. În prezent, cotele de taxare rămân fixate strict la 25% pentru pensii și 10% pentru sănătate.
