Rata șomajului în România a rămas la 6,0% în februarie 2026, o cifră identică cu cea din luna precedentă și doar marginal mai mică față de aceeași perioadă a anului trecut. La prima vedere, piața muncii pare stabilă. Numai că, în spatele acestui procent se ascunde o realitate mult mai complicată, în special pentru tineri, unde rata șomajului real este de-a dreptul alarmantă.
O stabilitate de fațadă
Deși procentul general a rămas neschimbat, numărul total de șomeri a crescut, de fapt, față de ianuarie, ajungând de la 490.500 la 494.700 de persoane. Este o creștere mică, ce-i drept, dar care inversează, cel puțin temporar, trendul descendent din ultimul an. Față de februarie 2025, România are totuși cu aproximativ 7.000 de șomeri mai puțin. La nivel european, ne situăm deasupra mediei de 5,8%, ocupând locul al 12-lea în Uniunea Europeană.
Cifrele care ridică cu adevărat semne de întrebare nu sunt cele generale, ci cele defalcate pe vârste.
Peste un sfert dintre tineri nu au loc de muncă
Adevărata problemă se vede la categoria de vârstă 15-24 de ani, unde rata șomajului a atins un nivel șocant de 28,2%. Pe bune, mai mult de unul din patru tineri apți de muncă nu își găsește un job. Și aici apare o diferență de gen, discretă dar persistentă. Șomajul în rândul tinerelor a fost de 29,5% în ultimul trimestru din 2025, comparativ cu 27,4% în cazul bărbaților din aceeași categorie de vârstă.
Lucrurile stau complet diferit la adulții cu experiență. În segmentul 25-74 de ani, rata este de doar 4,6% la bărbați și 4,5% la femei. Această categorie, care reprezintă 71,6% din totalul șomerilor, este considerată stabilă, fiind la un nivel pe care economiștii îl numesc „șomaj natural”.
De ce sunt mai mulți bărbați șomeri per total?
La nivel agregat, șomajul masculin (6,1%) îl depășește pe cel feminin (6,0%). Cum vine asta, când la tineri situația stă invers? Explicația stă în transformările structurale ale economiei românești. Cercetătorul Cătălin Ghinăraru oferă o perspectivă istorică: „În anii 2000 s-a întâmplat cu adevărat ceva important în economia României. S-a modificat într-un mod structural întreaga piață a muncii. Până atunci, bărbații români lucrau în siderurgie sau în domeniul mineritului, iar aceste ramuri fie s-au desființat fie s-au restructurat.”
Iar el continuă explicația. „asa ca, foarte multe locuri de muncă ce solicitau muncă preponderent masculină au dispărut ca urmare a restructurărilor industriale. Acele locuri de muncă au dispărut și nu vor mai apărea de acum încolo. Pe de altă parte au apărut foarte multe locuri de muncă în sectoare destinate populației feminine: mă refer la comerț, domeniul medical șamd. În plus, trebuie să ținem cont că numărul șomerilor din România s-a redus mult în ultimii 20 de ani. Oamenii fie au plecat în străinătate fie au migrat intern și și-au găsit o ocupație. numeric, șomerii sunt relativ puțini la noi. Trebuie luat și asta în calcul”, afirmă specialistul.
Această particularitate a României este confirmată și de experți europeni. „În UK și în alte 3-4 țări întâlnim această situație în care șomajul masculin îl depășește pe cel feminin. Dar în majoritatea statelor europene lucrurile stau invers. Totul depinde de structura economiei. Dacă piața muncii e mai deschisă serviciilor, acolo unde femeile ajung mai ușor, bărbații șomeri vor fi mai numeroși. Unde industria domină, șomerii vor fi majoritari în rândul femeilor”, arată aceștia.
România este campioană la tinerii care „stau degeaba”
Dincolo de cifrele șomajului, problema de fond este nepotrivirea cronică dintre ce scoate pe bandă rulantă sistemul de educație și ce caută, de fapt, angajatorii. Această realitate este surprinsă de indicatorul NEET (tineri care nu sunt nici angajați, nici în educație sau formare), unde România este de ani buni pe primul loc în UE. Rata noastră este de aproximativ 20%, aproape dublă față de media europeană de 11%.
Decalajul dintre urban și rural este uriaș, cu o diferență de aproape 18 puncte procentuale, una dintre cele mai mari din Uniune.
În mediul rural, alternativele de formare profesională sunt practic inexistente. Mai mult, tinerele sunt dublu dezavantajate, rata NEET în cazul lor fiind aproape dublă față de cea a bărbaților, parțial din cauza responsabilităților de îngrijire care le revin în mod disproporționat.
Pentru comunitățile vulnerabile, precum cea a tinerilor romi, se creează un cerc vicios: școli slabe, discriminare, abandon școlar și, în final, șomaj, un ciclu care se repetă de la o generație la alta.
