Lumea bipolară nu multipolară de ce doar SUA și China sunt superputeri

O analiză recentă publicată în revista Foreign Affairs de către politologul Michael Beckley de la Universitatea Tufts sugerează că lumea nu se îndreaptă spre o structură multipolară, ci a revenit la un sistem bipolar similar cu cel din perioada Războiului Rece. Beckley susține că doar Statele Unite și China au capacitatea de a depăși pragul necesar pentru a fi considerate mari puteri. Această concluzie contrazice opiniile curente despre ascensiunea altor state precum India, Rusia sau diverse puteri medii.

Metodologia utilizată pentru analiza puterii naționale

Beckley a dezvoltat o metodologie proprie pentru a compara puterea națională. Aceasta se bazează pe indicatori precum PIB-ul și cheltuielile militare, analizând datele atât din prezent, cât și din trecut pentru a stabili un prag obiectiv al statutului de mare putere. Rezultatele studiului său indică un aspect frecvent ignorat de analiști: China este deja mai puternică decât Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Discuția despre dacă Beijingul prinde din urmă Washingtonul nu abordează esențialul problemei. Marile puteri au fost adesea mai slab dotate decât statul lider, dar au participat la competiții de securitate periculoase.

„China modernă nu este doar o mare putere, ci o superputere. Lumea, pe scurt, este bipolară”, afirmă Beckley în analiza sa.

Influența puterilor medii în contextul bipolarității

Criticii lui Beckley pot argumenta că lumea este multipolară. Rusia, prin invazia sa în Ucraina, și alianța sa cu China au un impact semnificativ asupra geopoliticii globale. De asemenea, state precum Germania și Japonia au un rol economic, tehnologic și diplomatic important. Un grup tot mai influent de puteri medii, inclusiv Brazilia, India, Mexic, Arabia Saudită, Africa de Sud și Turcia, își consolidează poziția.

Datele arată o creștere considerabilă a influenței acestor țări. În 1990, puterile medii generau aproximativ 15% din PIB-ul global. În 2022, această proporție a crescut la aproximativ 30%. În ceea ce privește cheltuielile militare, în 1990, puterile medii reprezentau 7% din totalul global, iar în 2022, acest procent a ajuns la 15%. Totuși, Beckley subliniază că influența acestor puteri nu trebuie confundată cu multipolaritatea. Niciuna dintre aceste puteri medii nu depășește pragul de mare putere în termeni de capacitate economică și militară. Statele Unite și China rămân singurele care îndeplinesc acest criteriu.

Provocările Chinei în competiția globală

Unii critici se îndoiesc de capacitatea Chinei de a concura la nivel global. Creșterea economică a Chinei a încetinit, iar economia se confruntă cu probleme interne. Politicile tot mai autoritare ale lui Xi Jinping ar putea afecta inovația. Beckley recunoaște aceste provocări, dar susține că ele nu reflectă întreaga situație. Încetinirea creșterii economice este un fenomen comun în cazul economiilor cu dezvoltare rapidă. Economiile care se stabilizează se află adesea la rate de creștere de aproximativ 1-2% pe an.

În ceea ce privește inovația, multe dintre politicile Beijingului au avut succes. Investițiile masive în educația de înaltă calitate și cercetare-dezvoltare au generat o forță de muncă avansată. De asemenea, investițiile guvernamentale în sectoare strategice, cum ar fi energia verde, robotica și biotehnologia, au sporit competitivitatea firmelor chineze.

Chiar dacă regimul autoritar al lui Xi Jinping a generat scepticism, China continuă să fie un competitor serios în domenii precum inteligența artificială și tehnologia de comunicații. În unele sectoare, Beijingul nu doar că este competitiv cu Statele Unite, ci aspiră la dominație.

Riscurile unei lumi bipolare

Structurile de putere diferite implică riscuri variate. Multipolaritatea, cu trei sau mai multe mari puteri, este adesea considerată mai predispusă la conflicte. În schimb, bipolaritatea generează o competiție intensă între superputeri. Aceasta duce la crearea de sfere de influență și zone tampon, cu protejați și marionete.

În timpul Războiului Rece, liderul sovietic Nikita Hrușciov a promis că Uniunea Sovietică va „îngropa” Statele Unite. În prezent, temerile similare sunt evidente în privința ascensiunii Chinei.

Amenințările pentru țările mici

„Nu ne faceți să alegem” a fost o solicitare frecventă din partea multor țări din Asia de Est, inclusiv aliați ai SUA. Totuși, în cadrul unei structuri bipolare, statele mici nu beneficiază de aceeași libertate de alegere. Acestea vor fi obligate să decidă de partea cui se află, cu riscuri semnificative în cazul unei alegeri greșite.

Recent, administrația Trump a avertizat Panama că permiterea companiilor chineze să controleze infrastructura strategică a Canalului Panama ar putea atrage o reacție militară din partea Statelor Unite. Astfel, America Latină simte din nou asprimea bipolarității, similar cu perioada Războiului Rece. În Asia de Est, China va continua să aplice tactici coerente pentru a-și extinde influența pe seama vecinilor, presându-i să se distanțeze de Washington.

Perspective istorice și viitoare

Revenirea la o structură bipolară aduce în prim-plan intensitatea și amploarea competiției dintre superputeri. Istoria arată că, în ultimele două secole și jumătate, din zece confruntări între o putere în ascensiune și una dominantă, șapte au dus la conflicte armate.

Michael Beckley, care are o experiență vastă în domeniul securității internaționale, oferă o bază de înțelegere a realităților geopolitice actuale. Într-o lume bipolară, rivalitatea este inevitabilă. Provocarea constă în gestionarea acestei competiții pentru a preveni repetarea tragediilor din secolul XX.