Manchester City a urcat pe primul loc în Premier League pentru prima dată din august, după o victorie la limită, 1-0, pe terenul lui Burnley. Singurul gol al meciului, marcat de Erling Haaland, a fost suficient pentru a-i trimite pe „cetățeni” în fruntea clasamentului și, în același timp, pentru a pecetlui retrogradarea gazdelor.
Haaland, din nou decisiv
Norvegianul a înscris al 35-lea său gol al sezonului, fiind a doua oară în patru zile când aduce victoria echipei sale. Iar reușita a venit devreme, după o pasă incisivă a lui Jeremy Doku care a tăiat în două defensiva formată din cinci oameni a lui Burnley. Finalizarea lui Haaland a fost de o finețe rară, o scăriță delicată peste portarul Dubravka, în contrast total cu duelul fizic pe care l-a avut cu Gabriel Magalhaes în meciul de duminică.
E drept că Haaland pare să aibă o afinitate pentru Burnley. A început titular de patru ori împotriva lor și a marcat nu mai puțin de opt goluri, dintre care trei în acest sezon.
O victorie cu gust amar?
Numai că, dincolo de bucuria celor trei puncte, victoria a fost cea mai puțin impresionantă din seria de cinci succese consecutive ale echipei lui Guardiola. De ce ar conta asta, când ești lider? Ei bine, pentru că lipsa de eficiență ar putea încuraja rivala Arsenal.
City a irosit o șansă uriașă de a-și îmbunătăți golaverajul, un factor care s-ar putea dovedi decisiv la finalul sezonului. Au tras de 28 de ori la poartă, au lovit atât bara, cât și transversala, iar cifrele de „expected goals” (un indicator al calității ocaziilor) au arătat un zdrobitor 3.15.
În realitate, au marcat o singură dată.
Echipa lui Guardiola rămâne cea mai prolifică din campionat, dar împotriva unei echipe destinate retrogradării, ar fi trebuit să adauge mai multe goluri în contul său.
Dubravka, erou în poarta lui Burnley
Principalul „vinovat” pentru scorul strâns a fost portarul gazdelor, Martin Dubravka. Acesta a avut o serie de intervenții salvatoare, respingând de două ori șuturile lui Nico O’Reilly și o dată pe cel al lui Rayan Cherki, care mai devreme nimerise și el bara. Dubravka a demonstrat de ce merită să fie numit jucătorul sezonului la Burnley (o palidă consolare, până la urmă).
De partea cealaltă, absența lui Rodri, accidentat, s-a simțit în jocul lui City. Înlocuitorul său, O’Reilly, nu a oferit aceeași siguranță, iar echipa a părut mai vulnerabilă pe contraatac. Chiar și așa, ocaziile au curs la poarta gazdelor: Haaland a mai trimis un șut în bară, iar Nico Gonzalez a tras milimetric pe lângă.
O retrogradare pecetluită
Pe Turf Moor, vocile auzite au fost în principal cele ale fanilor lui City. Scaunele goale spuneau povestea unei echipe și a unor suporteri resemnați cu retrogradarea. Nu a existat o luptă reală pentru a amâna inevitabilul, ci mai degrabă o confirmare a ceea ce se știa de luni bune.
Înainte de startul partidei, a existat însă un moment care a amintit de un trecut complet diferit. Burnley i-a prezentat o medalie lui Trevor Meredith, marcatorul golului care i-a făcut campioni în 1960, chiar împotriva lui Manchester City. Acum, City a ajuns la 15 victorii consecutive împotriva lor, dar pericolul rămâne: dacă titlul se va decide la golaveraj, această victorie s-ar putea să nu fi fost suficient de categorică.
