Meciul de deschidere al Campionatului Mondial de fotbal din 2026 dintre Mexic si Africa de Sud se va juca la o altitudine extrema de aproximativ 2.200 de metri. Celebra arena Estadio Azteca din Mexico City va testa limitele fizice ale sportivilor din cauza aerului rarefiat, o provocare medicala uriasa pentru echipele nationale.
Un adversar invizibil pentru jucatori
Estadio Azteca, o arena uriasa cu o capacitate de 83.000 de locuri, intra in istorie. Devine primul stadion din lume care gazduieste partide la trei editii diferite de Campionat Mondial, dupa turneele din 1970 si 1986. Dar dincolo de cifre, altitudinea sa provoaca panica in randul staffurilor tehnice. Pentru a intelege mai bine proportiile, 2.200 de metri inseamna mai mult decat inaltimile cumulate ale unora dintre cele mai inalte cladiri din lume: Burj Khalifa (828m), Empire State Building (443m) si Marina Bay Sands (200m).
Cum v-ati simti daca ati incerca sa jucati fotbal la intensitate maxima pe Varful Omu din Muntii Bucegi? Cam asta e senzatia de sufocare pe care o vor experimenta atat sportivii, cat si suporterii romani care intentioneaza sa faca deplasarea peste ocean pentru a vedea meciurile pe viu. Cei care au jucat acolo avertizeaza ca „Simți că te sufoci”.
Cifrele vorbesc de la sine.
Jurnalistii de la The Straits Times au simtit-o pe propria piele la fata locului. Au raportat stari severe de oboseala, dureri de cap si dificultati respiratorii dupa o simpla plimbare de 20 de minute in jurul arenei. Asa cum arata datele dintr-un material amplu publicat recent de Libertatea, corpul uman cedeaza rapid la peste 2.000 de metri.
„La o asemenea altitudine, concentrația de oxigen din aer este mult mai scăzută. Când fotbaliștii depun un efort masiv, în sistemul lor circulator ajunge mult mai puțin oxigen, ceea ce le prăbușește rezistența la efort”, a explicat Scott Xu, consultant in medicina sportiva la Changi General Hospital.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Dr. He Qixiang, expert in analiza performantei sportive, avertizeaza ca jucatorii neaclimatizati isi pierd capacitatea de a se recupera rapid intre sprinturi, sarituri sau deposedari. Inima bate mult mai repede pentru a compensa lipsa de oxigen. Rezervele de energie se golesc intr-un ritm alarmant, motiv pentru care analistii anticipeaza ca jucatorii de rezerva vor avea un rol important. Oboseala fizica si mentala din ultimele 15 minute ale partidelor va genera o avalansa de goluri pe final.
Amintiri de cosmar pe terenul mexican
Mexicul vrea sa profite la maximum de acest mediu natural. Istoria arata clar ca cele mai bune parcursuri ale nationalei El Tri la Mondiale s-au inregistrat pe teren propriu. La turneul din 1986, mexicanii au ajuns in sferturi, fiind eliminati de Germania de Vest abia la loviturile de departajare (meci disputat insa la Monterrey, un oras unde altitudinea nu pune probleme majore).
Numai ca pentru adversari, Estadio Azteca ramane un adevarat infern. Fostul fundas american Alexi Lalas a rememorat finala Gold Cup din 1993, cand Mexicul a zdrobit SUA cu 4-0 pe aceeasi arena.
„Nu o să uit niciodată imaginea colegului meu, Cobi Jones, la pauză. Avea probleme respiratorii și folosea un inhalator. Când s-a așezat lângă mine, a scos din adâncul stomacului un ghemotoc de flegmă complet neagră. Era dezgustător. Arăta de parcă ar fi muncit într-o mină de cărbune timp de 40 de ani”, a povestit Lalas.
De altfel, marturiile de acest fel au creat faima teribila a stadionului. Jucatorii adversi se plangeau mereu ca „Scuipau o flegmă neagră, de parcă ieșeau din mină” si ca pe teren senzatia era ca „Parcă ai fi muncit 40 de ani în mină”.
Camere de simulare si zboruri riscante
V-ati gandit vreodata cum se antreneaza nationalele pentru un asemenea soc respirator? Unele federatii au ales sa mute taberele de pregatire direct la inaltime. Columbia s-a pregatit la Bogotá, capitala aflata la 2.600 de metri altitudine. Africa de Sud si-a stabilit cartierul general la Pachuca, o localitate mexicana situata la 2.500 de metri. Coreea de Sud, care va juca in Guadalajara la 1.600 de metri altitudine, a efectuat un stagiu intens in Salt Lake City, statul american Utah, unde conditiile climatice sunt similare.
Echipele folosesc si tehnologie de ultima ora, cum ar fi camerele de altitudine. In aceste locatii speciale dotate cu compresoare, nivelul de oxigen este coborat artificial la 15,4%, comparativ cu 20,9% cat se inregistreaza in mod normal la nivelul marii. Asta forteaza corpul sa se adapteze in timpul somnului, in conditiile in care organismul are nevoie de 2 pana la 4 saptamani pentru a produce mai multe celule rosii.
Si totusi, programul competitional aduce un alt pericol urias: efectul de yo-yo. Echipele sunt obligate sa calatoreasca rapid intre orase muntoase si orase de coasta. De exemplu, imediat dupa meciul de pe Azteca, reprezentativa Africii de Sud va zbura la Atlanta, in SUA. Acolo, stadionul se afla la doar 307 metri altitudine. Aceste treceri bruste declanseaza rapid raul de altitudine, manifestat prin ameteli, tulburari de somn, probleme gastrointestinale si oboseala cronica. Pana la urma, sa fim seriosi, corpul sportivilor nu se poate reseta instantaneu la schimbarile de presiune.
„Este un război de logistică. Nu e vorba doar despre ce se întâmplă pe teren, ci despre o întreagă armată de medici, nutriționiști și kinetoterapeuți care trebuie să țină fotbaliștii în viață”, au declarat specialistii in medicina sportiva.
Urmatorul test real pentru aceste strategii medicale va fi chiar fluierul de start al meciului de deschidere dintre Mexic si Africa de Sud, cand jucatorii vor da piept cu aerul rarefiat de pe Azteca.
