NATO își schimbă planul de luptă și combină arme puține și scumpe cu sisteme ieftine folosite în număr mare

Abordarea include și întărirea apărării aeriene. Sir Johnny Stringer spune că această formulă vine din lecțiile războiului din Ucraina.

„lucruri pe care le puteți face efectiv cu forțele voastre, trecând de la sistemele de vârf, foarte, foarte capabile, pe care le-am avut mulți ani, dacă nu decenii, dar pe care nu le puteți avea în număr mare, la ceea ce vedem în Ucraina”, a declarat Sir Johnny Stringer, mareșal al aerului și adjunct al comandantului suprem al forțelor aliate din Europa, în emisiunea BBC News „The Security Brief”.

Sir Johnny Stringer, mareșal al aerului și adjunct al comandantului suprem al forțelor aliate din Europa, a explicat această abordare în emisiunea BBC News „The Security Brief”, într-un interviu video la BBC News. El a arătat că NATO își leagă noua formulă de descurajare și de felul în care ar lupta dacă ar fi nevoită să intre într-un conflict.

Oficialul NATO a spus că alianța rămâne o structură defensivă, dar a adăugat că, dacă ar trebui să lupte cu un adversar, ar lupta pentru a câștiga și pentru a restabili descurajarea.

„Teoria Victoriei” pornește de la integrarea mai multor domenii de luptă

Potrivit lui Stringer, „Teoria Victoriei” urmărește integrarea efectelor în domeniile aerian, terestru și maritim, dar și în cele spațial și cibernetic. El a spus că această abordare înseamnă menținerea avantajului prin geografie, domeniu și nivel de pregătire.

În explicația sa, Stringer a arătat că noua formulă nu se reduce la un singur tip de armament. Accentul cade pe felul în care sunt combinate capacitățile deja existente, astfel încât efectele să poată fi produse simultan în mai multe spații de operare.

NATO mută accentul de la puține sisteme foarte performante la o combinație mai largă

În termenii folosiți de el, NATO pornește de la ani, chiar decenii, în care a mizat pe sisteme de vârf, foarte capabile, dar pe care nu le poate avea în număr mare. Stringer spune că folosirea sistemelor mai ieftine pentru a genera masă, adică pentru a le desfășura în volume mai mari, este observată în Ucraina și de aproximativ 20 de ani.

Stringer a descris această combinație drept un amestec între nivelul înalt și cel inferior al capabilităților, plus soluțiile dintre ele. În această logică, sistemele mai simple nu înlocuiesc armele sofisticate, ci completează ceea ce acestea nu pot oferi prin număr.

Sir Johnny Stringer a mai declarat: „ce vă oferă această combinație de sisteme de vârf și sisteme mai simple, împreună cu cele dintre ele, și apoi ceea ce aș numi liantul care le unește pe toate”.

Combinația de arme depinde de informații rapide și de o rețea digitală rezistentă

Oficialul NATO a spus că simpla alăturare a sistemelor scumpe cu cele ieftine nu este suficientă fără un mecanism care să le lege.

Acest „liant”, în explicația lui, înseamnă informații, comandă și control rapide și rezistente, alimentate de date de intelligence. Scopul este ca alianța să poată gândi, decide și acționa mai repede decât adversarul.

Stringer a adăugat că această capacitate are nevoie de o coloană digitală rezilientă și suficient de extinsă pentru a susține arhitectura operațională. El a legat acest punct și de capacitatea de a lovi la scară, viteză și nivel de sofisticare adecvate, în toate cele 32 de state ale alianței și în întreaga arie de responsabilitate a comandamentului aliat din Europa.

În aceeași intervenție, adjunctul comandantului suprem al forțelor aliate din Europa a spus că această arhitectură este parte din misiunea de a păstra siguranța și securitatea unui miliard de cetățeni.