Timpul petrecut în fața ecranelor de către copiii sub cinci ani ar trebui limitat la o oră pe zi, în timp ce micuții sub doi ani nu ar trebui lăsați să se uite singuri la ecrane. Acestea sunt noile recomandări oficiale dintr-un ghid guvernamental, care sugerează părinților să facă „schimburi de ecran” adică să înlocuiască tableta sau telefonul cu cititul unei povești sau cu jocuri simple la masă.
O abordare precaută
Este pentru prima dată când guvernul emite sfaturi practice, bazate pe dovezi, pe această temă. Oficialii spun însă că recomandările vor fi revizuite pe măsură ce apar noi studii.
„Acesta este încă un domeniu destul de necunoscut din multe puncte de vedere și am adoptat o abordare precaută”, a declarat secretarul pentru Educație, Bridget Phillipson. Recomandările vin după ce comisarul pentru copii, Dame Rachel de Souza, și consilierul științific al Departamentului pentru Educație, profesorul Russell Viner, au analizat cele mai recente dovezi.
Și concluzia a fost clară. Perioadele lungi de timp petrecute singuri în fața ecranelor pot afecta somnul și activitatea fizică a copiilor, ambele esențiale pentru dezvoltarea lor. Cifrele arată că aproximativ 98% dintre copii se uită zilnic la ecrane până la vârsta de doi ani. Dar nu tot timpul petrecut pe ecran este la fel. Se pare că vizionarea alături de un adult implicat este legată de o mai bună dezvoltare cognitivă decât utilizarea solitară.
Provocarea unei familii
Pentru familia Montastier din Manchester, cu doi copii, Romi de patru ani și Marlo de un an, reducerea timpului petrecut pe ecran este „un subiect de conversație în fiecare zi, pentru că o facem în fiecare zi”, spune mama, Alexis. Ea recunoaște că recurge la ecrane atunci când trebuie să facă ceva rapid, cum ar fi să pregătească pachetele pentru școală sau să gătească. Uneori, e pur și simplu pentru „a evita conflictele și crizele de nervi”.
„Mă face să mă simt vinovată că o fac, dar nu o să te dai mereu jos din pat sărind cu ei la șase dimineața și pregătind activități de artă și meșteșuguri”, mărturisește Alexis.
Teoria sună bine, practica e mai grea.
Alexis a încercat să urmeze noile reguli timp de o săptămână, dar nu a fost deloc ușor.
„La începutul săptămânii eram gen, ‘Da, hai, o să facem asta,’ iar la sfârșitul săptămânii am crezut că nu vom mai avea ecrane și totul se va schimba perfect – dar nu s-a întâmplat chiar așa. Am făcut tot ce am putut.” Ea a constatat că unele schimburi, cum ar fi cititul unei cărți imediat după școală, îi consumă prea mult timp. „Am nevoie de acel timp, așa că nu o să-l schimb ca să stau să citesc o carte, pentru că nu este realist”, spune ea.
Soțul ei, Marciel, adaugă o altă perspectivă. „E greu să le spui să nu o facă atunci când tu însuți o faci.” Fiind nevoit să folosească mult telefonul pentru muncă, el simte „graba de a trebui să mă uit la telefon dacă este pentru serviciu în timpul zilei, și continuă și după program”.
Totusi, familia este hotărâtă să încerce în continuare. „Acest lucru m-a făcut cu siguranță mai conștientă și aproape m-a făcut să încep să fac lucruri despre care am spus mereu, ‘Oh, trebuie să facem asta’”, a concluzionat Alexis.
Pericolul conținutului rapid
V-ați gândit vreodată ce se întâmplă, pe bune, în creierul unui copil când se uită la desenele animate moderne, pline de mișcare și sunete? La Institutul pentru Știința Primilor Ani de la Universitatea East London, cercetătorii studiază exact acest lucru. Profesorul Sam Wass, monitorizând activitatea cerebrală a unui băiețel de trei ani cu o cască specială (plină de senzori), este interesat în special de „momente în care creierul său nu mai poate ține pasul, în care conținutul se derulează cu o viteză prea mare pentru ca creierul său să-l poată urmări”.
Cum vine asta? E simplu. „Dacă lucrurile vin spre noi prea repede, se activează ceva numit sistemul de stres luptă-sau-fugi, în care inima începe să bată mai repede și începi să ai multă energie eliberată în mușchi”, explică Wass. „fireste, acest lucru nu mai este de fapt util, pentru că se întâmplă atunci când copiii stau nemișcați pe un scaun uitându-se la conținut pe ecran.” Cercetătorii avertizează că există „dovezi bune” care leagă timpul petrecut vizionând conținut rapid și imprevizibil de disreglarea emoțională – adică incapacitatea de a gestiona răspunsurile emoționale. „Acesta este un lucru pe care trebuie să-l analizăm cu atenție”, a adăugat profesorul.
Recomandări, nu judecăți
Oficialii insistă că ghidul nu este menit să judece părinții. „Știu că există multe presiuni asupra familiilor, iar intenția din spatele ghidului nu este de a judeca, ci de a oferi sprijin și de a furniza acel ajutor clar și practic pe care părinții ne-au spus că își doresc cu adevărat să-l vadă”, a precizat Bridget Phillipson. Ghidul menționează că limitele de timp nu ar trebui să se aplice în același mod pentru tehnologiile asistive bazate pe ecran, folosite pentru a sprijini copiii cu nevoi educaționale speciale.
Interesant este că documentul recomandă și evitarea jucăriilor sau uneltelor cu inteligență artificială (AI). Vicki Shotbolt, fondatoarea Parent Zone, o organizație care sprijină familiile online, crede că e o misiune aproape imposibilă. „Un copil mic sub cinci ani care are o boxă inteligentă cu AI în casă va interacționa cu ea”, spune ea. „Deci, ideea că îi putem ține complet departe de ea este probabil greșită, dar este o recomandare generală bună.”
Iar aceste recomandări vin într-un moment în care guvernul desfășoară o consultare separată privind posibilitatea de a interzice prin lege accesul minorilor sub 16 ani la multe dintre rețelele de socializare, urmând exemplul Australiei.
