Fluxul de țiței kazah către România s-a oprit complet începând cu data de 21 iulie 2026. Deși autoritățile guvernamentale vorbesc constant despre rezerve naționale care ne-ar asigura consumul timp de 90 de zile, cifrele defalcate ascund o vulnerabilitate uriașă pe piața carburanților.
Mitul stocurilor de urgenta si realitatea din teren
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, demontează ideea că țara noastră poate dormi liniștită în cazul unei crize prelungite. „România pare, pe hârtie, bine apărată în fața unei crize petroliere. are o producție internă de circa 2,7 milioane de tone de țiței pe an, are două mari rafinării funcționale, acces la Marea Neagră și stocuri de urgență care ar trebui să acopere aproximativ 90 de zile de importuri nete. Realitatea este că aproximativ trei sferturi din necesarul de țiței al României este acoperit din import, iar în ultima perioadă mai mult de 60% din aceste importuri au provenit din Kazahstan”, a declarat expertul.
Datele europene aferente anului 2025 arată că România deținea rezerve de urgență de aproximativ 2,038 milioane de tone. Dintre acestea, 1,081 milioane de tone, reprezentând 53%, erau țiței brut și materii prime pentru rafinării. Diferența de 957.000 de tone era formată din produse finite și semifinite. Mai exact, vorbim despre 511.000 de tone de motorină și produse tip gasoil, 279.000 de tone de păcură, 158.000 de tone de benzină și doar 9.000 de tone de kerosen pentru aviație.
Cifrele detaliate arată o cu totul altă realitate.
Practic, rezerva nu reprezintă carburant gata de livrat în benzinării. Jumătate din stoc (date prezentate oficial de Ministerul Energiei în martie 2026) ar acoperi cam 45 de zile și se află fizic în țară, în timp ce restul de 45 de zile sunt constituite prin delegare în alte state din Uniunea Europeană. „Aceste stocuri externe nu sunt fictive. Dar nici nu sunt motorină aflată într-un depozit de lângă București”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Logistica dicteaza ritmul la pompa
Ce înseamnă asta concret pentru economia națională? Așa cum arată Hotnews într-o analiză publicată recent, adevărata problemă este timpul de reacție. Produsele finite din depozitele românești ajung la clienți în 2 până la 7 zile. Dacă marfa se află în porturi sau rafinării, așteptarea crește la 4-10 zile.
Țițeiul aflat deja în țară cere între 7 și 15 zile pentru transport, rafinare și distribuție. Dacă o rafinărie își reduce sarcina, termenul sare la 15-25 de zile. Pentru produsele ținute peste graniță, aducerea lor durează între 10 și 20 de zile într-un scenariu optimist, sau 20-35 de zile pe o piață tensionată. Iar țițeiul extern are nevoie de 20 până la 40 de zile pentru a parcurge tot lanțul până la pompă.
Și totuși, economia românească funcționează masiv pe motorină. Transportul greu, agricultura, utilajele de construcții și distribuția de alimente depind de acest carburant.
Sectoarele lovite si zonele vulnerabile
Un studiu recent al Asociației Energia Inteligentă, intitulat „Stocuri strategice pentru 90 de zile nu înseamnă 90 de zile motorină la pompă”, a simulat un scenariu sever în care importurile kazahe sunt oprite timp de șase luni. În acest model, stocul comercial mobilizabil de motorină s-ar epuiza în doar 40 de zile.
Iar penuria nu apare neapărat când se consumă ultima tonă de rezervă. Ea lovește atunci când extracția zilnică din depozite scade sub cererea pieței. Conform ipotezelor de stres, primele deficite locale ar apărea la începutul lunii decembrie, iar rezerva operațională s-ar apropia de epuizare în ianuarie 2027.
Nord-estul, vestul și nord-vestul țării ar fi primele zone lovite, din cauza distanței față de terminale și a blocajelor feroviare. Bucureștiul și infrastructura critică ar primi carburant cu prioritate. Pe teren, criza se manifestă treptat: întârzie cisternele, dispar anumite sortimente, iar stațiile independente rămân fără marfă înaintea marilor rețele.
Să fim serioși, benzina nu este o problemă majoră. Consumul e mai mic, iar producția internă face față, neexistând riscul unei penurii naționale în cele șase luni analizate. Până la urmă, șoferii de autoturisme ar avea cu ce să circule, dar rafturile magazinelor ar risca să rămână goale fără camioanele alimentate cu motorină.
O altă vulnerabilitate o reprezintă kerosenul. Aeroporturile regionale, precum Iași și Timișoara, ar fi afectate înaintea Aeroportului Henri Coandă, care ar beneficia de prioritate logistică absolută. Acest scenariu analitic elaborat de AEI nu este o prognoză oficială, iar rezultatele depind strict de capacitatea rafinăriilor de a procesa volume alternative de țiței aduse pe alte rute comerciale.
