Primele roșii românești din 2026 au ajuns în piețe cu un preț record de 50 de lei pe kilogram, direct de la producător. În spatele acestui preț stau însă costuri uriașe și o iarnă extrem de grea, care îi fac pe legumicultorii din sudul județului Olt să fie nesiguri de profitul final.
O iarnă cu costuri de 10.000 de euro
În Scărișoara, județul Olt, producătorul Gheorghe Domnicu a recoltat primele roșii încă din 8 martie. La Izbiceni, legumicultorul Gigi Gherghiță a livrat deja primele 200 de kilograme către piețele din Brașov. Numai că, pentru a obține această recoltă timpurie, munca a început înainte de Crăciun, în condiții meteorologice extrem de dificile.
„Am încercat să plantăm mai din timp față de ceilalți legumicultori și încercăm să facem roșiile cât mai gustoase și cât mai zemoase. Este o muncă continuă, zi și noapte. A fost cel mai greu an de când am început să facem roșii extra-timpurii, iar asta din cauza temperaturilor negative și pe timp de zi”, a declarat fermierul Gigi Gherghiță.
Iarna grea a adus cu ea și costuri pe măsură. Doar încălzirea unui solar de 1.000 de metri pătrați a ajuns la aproximativ 10.000 de euro. Centralele au funcționat fără oprire timp de 30 de zile, iar în nopțile geroase s-au folosit suplimentar tunuri de căldură pe motorină. „Motorina fiind mai scumpă decât anul trecut, s-a cunoscut. Producția pare mai bună decât anul trecut, acum, vom vedea când tragem linie”, a adăugat Gherghiță.
Prețul nu va rezista mult
Chiar dacă primele roșii din Izbiceni s-au vândut intermediarilor cu 50 de lei pe kilogram, fermierul este conștient că prețul nu va rămâne la acest nivel pentru mult timp. Cererea este mare acum, la început.
„În acest moment roșiile sunt căutate, dar în următoarele zile, săptămâni, vor apărea și alți producători cu roșii la vânzare și începe, încet-încet, să se egalizeze piața”, estimează acesta.
Până la urmă, cum ajunge roșia pe masa noastră? Potrivit legumicultorului, intermediarul adaugă un adaos de circa 10-25% la prețul de producător. V-ați gândit vreodată cât din prețul de la tarabă ajunge, pe bune, la cel care a muncit pământul?
Legumicultura care sfidează manualele
Izbiceni, un bazin legumicol cu tradiție încă din perioada comunistă, are în prezent peste 600 de hectare cultivate cu legume, dintre care mai mult de jumătate sunt acoperite de solarii. Roșiile de aici sunt renumite pentru gustul lor autentic, dar, e drept, ajung mai greu în marile supermarketuri. Prețul ridicat și perisabilitatea sunt principalele motive.
Iar munca depusă aici pare să fie una specială.
„Ce fac astăzi legumicultorii din sudul județului Olt contrazice tot ce e scris în cărțile de agricultură”, a mai spus Gigi Gherghiță. El însuși este un exemplu de tenacitate: după aproape un deceniu de muncă în horticultură în străinătate, s-a întors împreună cu soția în România în 2018 pentru a se dedica cultivării roșiilor extra-timpurii.
Un viitor sumbru pentru producători
Dincolo de cifrele de moment, viitorul legumiculturii tradiționale din zonă este incert. Avertismentul lui Gherghiță este cât se poate de direct și de îngrijorător, arătând o problemă sistemică a agriculturii românești.
„În 10 ani se va diminua mult producția, vom rămâne mult mai puțini, pentru că oamenii înaintează în vârstă, sunt cei care au acum 50 și ceva de ani și care nu vor mai putea să lucreze. Iar tinerii nu continuă toți”, a avertizat legumicultorul.
