Școliți de stat, obligați să rămână în țară. Bolojan: „din 7.000 de medici, doar 1.000 lucrează la stat”

Lansată marți, în plină dezbatere cu primarii, propunerea țintește direct hemoragia de personal medical. O hemoragie care golește spitalele. Mai ales în zonele uitate de lume. Conform informațiilor citate de Agerpres și preluate de HotNews, Bolojan vrea între doi și cinci ani de muncă obligatorie în sistemul medical românesc pentru oricine a studiat și a făcut rezidențiatul pe bani publici.

„Ai o obligaţie faţă de ţara asta”

Argumentul lui Bolojan e tranșant. Cine te-a format? Statul, din banii tuturor. Atunci ai o responsabilitate față de societatea care a investit în tine. Nu e vorba de o alegere. E o datorie.

„Ai o obligaţie faţă de ţara asta”, a spus Bolojan. El a subliniat că totul, de la studii la rezidențiat, e o investiție uriașă a României în viitorul acestor tineri. Propunerea nu lasă loc de echivoc. „Şi cel puţin câţiva ani de zile – doi, trei, patru, cinci ani de zile – trebuie să lucrezi undeva în România. Dar haideţi să punem asta în practică”, a insistat el. Un apel la fapte, nu la vorbe goale.

Cifrele care descriu dezastrul: 7.000 de absolvenți, 1.000 de angajați

Cifrele lui Bolojan sunt cele care dau adevărata dimensiune a dezastrului. Un tablou sumbru. Anual, facultățile de medicină scot pe porți în jur de 7.000 de absolvenți.

Câți ajung în spitalele publice de la noi? O mână de oameni. O fracțiune. „Atunci cu siguranţă nu vom avea 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, vreo 4.000 la rezidenţiat şi, după nu ştiu câţi ani de zile, cam 1.000 de angajaţi în sectorul public”, a explicat Bolojan. Întrebarea e pe buzele tuturor: unde se duc restul? Răspunsul doare. Pleacă. „Şi ceilalţi, din păcate, sunt pierduţi şi suntem pe locurile unu, doi şi trei, în multe ţări europene, ca număr de medici”, a completat el.

Medicii, „distribuiți” unde e nevoie de ei

Măsura nu vrea doar să țină medicii în țară. Vizează și altceva. O problemă cronică. Dezechilibrul masiv dintre oraș și sat. Centrele urbane mari gem de specialiști, în timp ce comunele și orășelele mici abia dacă au un medic de familie.

Bolojan știe că decizia nu va fi populară. Deloc. Dar, surprinzător sau nu, vorbește despre curajul de a lua măsuri dure, necesare. „Trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi, într-adevăr, să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urban mic şi aşa mai departe”, a punctat el.

O dezbatere veche, o problemă tot mai acută

Ideea nu e nouă. Deloc. S-a tot vorbit despre obligarea medicilor să rămână în țară. A apărut în spațiul public de nenumărate ori, sub diverse forme. Dar s-a concretizat vreodată într-o lege? Niciodată.

Faptul că subiectul revine acum, cu cifre clare și un apel direct la acțiune, spune totul. Exodul medicilor a ajuns la o masă critică. Va trece propunerea de la vorbe la fapte? Sau se va pierde, din nou, în zgomotul politic? Viitorul sistemului de sănătate ar putea depinde de acest răspuns.