În timp ce Statele Unite și Israelul bombardează Iranul de aproape două săptămâni, o hartă publicată anul trecut de armata israeliană arată negru pe alb: România se află în raza de acțiune a celor mai performante rachete balistice iraniene. O distanță de 2.000 de kilometri pe care proiectilele o pot parcurge în doar câteva minute. Amenințarea, considerată mult timp teoretică, devine brusc o posibilitate reală. Toate privirile se întorc acum spre scutul antirachetă de la Deveselu, o investiție de 800 de milioane de dolari gândită exact pentru acest scenariu. Dar este suficientă umbrela americană în fața unui arsenal tot mai sofisticat și a unui conflict care a dus deja la uciderea liderului suprem al Iranului?
Amenințarea directă: 2.000 km în câteva minute
Războiul deschis dintre coaliția SUA-Israel și Iran, declanșat pe 28 februarie 2026, a schimbat fundamental calculele de securitate pentru Europa de Sud-Est. Armata iraniană deține cel mai mare inventar de rachete balistice din Orientul Mijlociu, conform analizelor serviciilor de informații americane. Vârful de lance este racheta Shahab 3, cu o rază de acțiune de până la 2.000 de kilometri, suficient pentru a lovi ținte din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Grecia și, bineînțeles, România. Jurnaliștii de la Mediafax notau încă din iunie 2025 că țara noastră se află în raza maximă de acoperire a acestui arsenal.
Dezvoltarea acestor rachete a fost unul dintre motivele principale pentru care SUA au decis amplasarea scutului în Europa. Oficialii NATO și-au exprimat în mod repetat, în ultimul deceniu, îngrijorarea față de testele și precizia tot mai mare a rachetelor iraniene. Conflictul actual, în care Teheranul a ripostat deja vizând baze americane din regiune, demonstrează că pericolul nu mai ține de domeniul ipotezelor. Chiar dacă Institutul pentru Studiul Războiului estimează că aproximativ jumătate din lansatoarele de rachete iraniene au fost distruse în atacurile recente, capacitatea de ripostă a Teheranului rămâne o amenințare majoră.
Ce este, de fapt, scutul de la Deveselu
Baza militară de la Deveselu, întinsă pe 900 de hectare, găzduiește sistemul Aegis Ashore, o componentă terestră a apărării navale americane. Acesta este parte din Sistemul de Apărare Împotriva Rachetelor Balistice al NATO, creat special pentru a proteja teritoriul european de amenințări din afara spațiului euroatlantic, cu referire directă la Iran. Deveselu și o bază similară din Polonia, operaționalizată în 2024, formează pilonii acestei apărări.
Sistemul este pur defensiv, un aspect subliniat constant de oficialii români, americani și NATO. Nu are capacități ofensive. Inima sa este formată din trei baterii cu un total de 72 de rachete interceptoare de tip SM-3. Acestea nu au focoase explozive. Misiunea lor este să lovească și să distrugă rachetele balistice inamice în afara atmosferei, folosind doar energia cinetică a impactului. Bob Work, fost secretar adjunct al Apărării al SUA, declara încă din 2016, la inaugurare: „Atât timp cât Iranul continuă să dezvolte și să desfășoare rachete balistice, Statele Unite vor colabora cu aliații pentru a apăra NATO.”
„Locația din România, precum și cea din Polonia, nu sunt îndreptate împotriva Rusiei. Interceptorii sunt prea puțini și localizați prea la sud sau prea aproape de Rusia pentru a putea intercepta rachetele balistice intercontinentale rusești”, declara Jens Stoltenberg, fost șef al NATO.
Deși Moscova a protestat vehement, considerând scutul o amenințare la adresa securității sale, arhitectura sistemului Aegis de la Deveselu este concepută pentru a intercepta rachete cu rază scurtă și medie de acțiune, fiind ineficient împotriva arsenalului strategic al Rusiei.
Testat în luptă reală
Tehnologia de la Deveselu e mai mult decât o promisiune pe hârtie. În aprilie 2024, în timpul unui atac iranian masiv asupra Israelului, interceptori similari celor din România, lansați de pe nave de război americane din Marea Mediterană, au doborât cu succes rachete balistice iraniene. A fost botezul focului pentru acest tip de armament, demonstrând că sistemul funcționează în condiții reale de luptă.
Pentru a ține pasul cu evoluția amenințărilor, scutul a trecut prin mai multe etape de modernizare. Prima a avut loc în 2019, iar a doua, mai consistentă, în 2023, la un an după invazia Rusiei în Ucraina, după cum a confirmat generalul Gheorghiță Vlad, Șeful Statului Major. Aceste upgrade-uri asigură compatibilitatea cu cele mai noi versiuni de software și hardware, menținând sistemul relevant în fața unor rachete precum Fattah-1 sau Kheybar Shekan, modele mai noi din arsenalul iranian.
Ce urmează pentru România
În contextul războiului din Orientul Mijlociu, SUA și-au intensificat prezența militară în România. Parlamentul de la București dezbate chiar astăzi, 11 martie 2026, o cerere a Washingtonului de a disloca noi forțe și echipamente la baza Mihail Kogălniceanu, în special avioane-cisternă folosite pentru realimentarea în zbor a avioanelor de luptă. Aceste mișcări arată că România este considerată un punct strategic vital în ecuația de securitate a flancului estic al NATO.
Pe plan intern, autoritățile dau asigurări că situația este sub control. Serviciul Român de Informații (SRI) a comunicat că nu se impune ridicarea nivelului de alertă teroristă, acesta rămânând la „albastru-precaut”. Totuși, efectele economice ale conflictului se simt deja, de la scumpirea biletelor de avion la avertismentele economiștilor BNR privind o posibilă creștere a inflației din cauza prețului petrolului.
Deocamdată, scutul de la Deveselu rămâne cea mai importantă poliță de asigurare a României în fața unei agresiuni cu rachete balistice din Orientul Mijlociu. Eficiența sa, dovedită în teatre de operațiuni reale și menținută prin modernizări constante, oferă un grad ridicat de protecție. Însă escaladarea conflictului și imprevizibilitatea regimului de la Teheran, mai ales după eliminarea liderului suprem, mențin o stare de tensiune în care nicio garanție de securitate nu mai poate fi considerată absolută.
