Ștefan Radu Oprea o acuză pe Oana Gheorghiu că a pierdut 10 milioane de euro din PNRR. Cum ajung costurile la bugetul de stat

De la o țintă inițială de 5 milioane de cărți electronice de identitate, jalonul a fost coborât mai întâi la 3,5 milioane, apoi la 2,1 milioane. În paralel, finanțarea a scăzut de la 49 de milioane de euro la 29,4 milioane de euro.

Declarațiile vin pe fondul disputei politice dintre Oprea și Oana Gheorghiu, vicepremier al României, și sub presiunea de a închide la timp jaloanele din PNRR. România riscă penalizări, prin diminuarea fondurilor europene, pentru proiectele nerecepționate.

Într-o postare pe Facebook, fostul ministru a susținut că problema depășește revizuirea țintei, ajungând direct în cheltuiala statului. Ștefan Radu Oprea a scris: „Jalonul 173 din cadrul Investiției 8, «Cartea de identitate electronică și semnătura digitală» (…) prevedea ca să fie tipărite 5 milioane de carți de identitate. Jalonul a fost revizuit de 2 ori de la 5 milioane cărți de identitate, la 3,5 milioane și apoi la 2,1 milioane. A doua reducere a venit și cu reducerea finanțării de la 49 milioane euro la 29,4 milioane euro, dar problema este că vor trebui tipărite cărțile de identitate, dar acest lucru va fi făcut cu bani din bugetul de stat. Deci am pierdut 10 milioane de euro.”

Reducerea finanțării afectează bugetul de stat

Pentru cei care așteaptă extinderea cărții de identitate electronice, disputa are o consecință clară: o parte din proiect nu mai este acoperită din bani europeni, ci din fonduri publice interne. Aceasta înseamnă presiune suplimentară pe buget pentru același obiectiv care trebuia atins prin PNRR.

Potrivit Mediafax, Oprea leagă această pierdere de Jalonul 173 din Investiția 8, dedicată cărții de identitate electronice și semnăturii digitale. El susține că reducerea succesivă a țintei, de la 5 milioane la 3,5 milioane și apoi la 2,1 milioane, a fost urmată de scăderea finanțării de la 49 de milioane de euro la 29,4 milioane de euro.

În aceeași postare, fostul ministru a mutat discuția și spre execuția proiectului. Ștefan Radu Oprea a afirmat: „În noiembrie 2024, pe când era la MAI, domnul Aurel Cătălin Giulescu declara că România trebuie să ajungă la 5 milioane de cărți electronice de identitate până în iulie 2026. Când a ajuns șef la ADR a reușit doar emiterea a 2,36 milioane de cărți de identitate. Nici jumătate.”https://news24.ro/ue-ia-masuri-impotriva-tigarilor-cu-filtru-si-electronice/”În noiembrie 2024, pe când era la MAI, domnul Aurel Cătălin Giulescu declara că România trebuie să ajungă la 5 milioane de cărți electronice de identitate până în iulie 2026. Când a ajuns șef la ADR a reușit doar emiterea a 2,36 milioane de cărți de identitate. Nici jumătate.”

Comparația invocată de Oprea este directă: față de obiectivul de 5 milioane de cărți electronice până în iulie 2026, numărul emis indicat de el este de 2,36 milioane. În acuzația fostului ministru, această diferență explică de ce proiectul a pierdut finanțare europeană și a lăsat o parte din costuri în sarcina statului.

Oprea adună pierderile financiare din PNRR

Atacul politic nu este izolat. Luna trecută, același Ștefan Radu Oprea i-a imputat Oanei Gheorghiu o pierdere de 200 de milioane de euro din PNRR, în cererea de plată numărul 3, în legătură cu reforma companiilor de stat.

De această dată, fostul ministru susține că și numirea lui Aurel Cătălin Giulescu la conducerea Autorității pentru Digitalizarea României ține de responsabilitatea viceprim-ministrei. Oprea afirmă că Giulescu a fost consilierul onorific al Oanei Gheorghiu înainte de a ajunge șef la ADR.

Fostul ministru a adunat cele două sume într-o critică politică la adresa vicepremierei. Ștefan Radu Oprea a scris: „La cei 200 milioane de euro pierduți de Oana Gheorghiu din jalonul AMEPIP mai adaugăm 10 milioane de euro pentru cartea de identitate.”

Pentru Guvern, presiunea rămâne legată de calendarul PNRR și de recepționarea proiectelor la timp. În cazul cărții de identitate electronice, reperul invocat chiar de Oprea în acuzația sa este iulie 2026, termenul până la care România trebuia să ajungă la 5 milioane de documente emise.