A început procesul de rambursare a 166 de miliarde de dolari din taxele vamale impuse în timpul administrației Trump. Numai ca, la prima vedere, bucuria este doar pentru companii. Consumatorii de rând, cei care au suportat de fapt costurile, rămân cu ochii în soare, depinzând de bunăvoința firmelor sau de procese colective pentru a-și recupera banii.
Will Chyrsanthos este unul dintre ei. Anul trecut, în timpul renovării casei, a importat o chiuvetă din beton, de culoare albastră, din Bulgaria. Taxele vamale l-au costat 250 de dolari în plus. Când autoritatea vamală americană a lansat luni portalul online pentru returnarea banilor, Chyrsanthos s-a conectat imediat. Dar a aflat repede că portalul nu era pentru el.
Companiile de curierat, o excepție fericită
Rambursările se duc către cine a plătit direct vama, adică importatorul oficial, de obicei o companie americană. Și totuși, Chyrsanthos a primit o veste bună. Compania de curierat DHL, pe care o folosise pentru a aduce chiuveta, a anunțat că va returna banii clienților care le-au plătit direct taxele vamale.
„Asta este neașteptat și minunat”, a declarat Chyrsanthos. FedEx și UPS au promis rambursări similare. Pentru aceste companii, lucrurile sunt simple. Există o evidență clară a sumelor plătite de fiecare client, deci și a sumelor datorate acum.
Dar ce se întâmplă cu toate celelalte produse pe care Chyrsanthos le-a cumpărat pentru renovarea casei sale din Massachusetts? Acolo nu există nicio dovadă pe hârtie. Costul suplimentar a fost inclus direct în prețul final al fiecărui produs, nu listat ca o taxă separată pe o factură de transport. El suspectează că majorarea totală a prețului a fost de mii de dolari.
„Am zero speranțe să recuperez ceva din toate astea”, recunoaște el.
Misiune imposibilă pentru retaileri
Companiile de retail se confruntă cu aceeași problemă, dar la scară largă. Pur și simplu nu știu ce parte din povara taxelor au transferat-o fiecărui client în parte. Acesta este, poate, cel mai mare obstacol care le împiedică să împartă cu clienții banii pe care îi recuperează de la guvern.
„Este aproape imposibil de determinat cât au plătit consumatorii individuali”, spune Terence Lau, decanul Facultății de Drept a Universității Syracuse.
Cum vine asta? Păi, un produs, cum ar fi un televizor, are adesea componente din mai multe țări, fiecare fiind taxată cu cote vamale diferite. Aceste cote s-au schimbat în timp prin decret prezidențial, ceea ce face calculul costului real pentru un client și mai dificil. În plus, retailerul a absorbit probabil o parte din cheltuielile cu taxele.
Povara a fost împărțită pe tot lanțul de aprovizionare, între vânzători, distribuitori și, în final, clienți. „Până ajunge la consumatori, întreaga taxă a fost diluată”, explică Robert Shapiro, avocat specializat în comerț internațional și partener la firma de avocatură Thompson Coburn.
Timpul înseamnă bani
Rebecca Melsky este co-fondatoarea Princess Awesome, o companie de îmbrăcăminte care vinde haine pentru fete cu imagini considerate în mod tradițional pentru băieți (cum ar fi rochii cu sisteme solare sau pantaloni de casă cu dragoni). Ea spune că nu are nicio modalitate de a determina automat cât a plătit fiecare client în taxe. Calcularea individuală pentru fiecare tranzacție ar fi un proces „incredibil de laborios”.
Pe bune, cine are timp de așa ceva?
Iar Melsky adaugă că firma ei a pierdut deja timp prețios ocupându-se de taxe. „Asta nu se contorizează în dolari, dar timpul înseamnă bani”, spune ea. Pentru a face față taxelor, a crescut prețurile și a creat online un „borcan de bacșișuri pentru taxe”, unde clienții puteau dona. Acum, ca un fel de rambursare, se gândește să ofere un credit de 10 dolari în magazin clienților care au contribuit la borcan.
Soluții alternative și procese în instanță
Și alți retaileri caută metode de a returna banii recuperați către clienți, fără bătaia de cap a rambursărilor complete. Directorul financiar al Costco, Gary Millerchip, a declarat recent că firma ar putea transfera dolarii din taxe returnați sub forma unor prețuri mai mici la raft.
Între timp, au fost intentate mai multe procese colective împotriva unor companii mari. Argumentul este simplu: din moment ce au împărțit costul taxelor cu consumatorii, ar trebui să împartă și beneficiile rambursării.
Edwin Martinez, un inginer, a plătit taxe vamale specifice pentru achiziții online de componente electronice, precum conectori de alimentare și senzori de presiune. Acum este puțin enervat, știind că probabil nu va primi nicio rambursare.
„Am plătit taxa asta în plus, omule”, spune Martinez. „Pot să-mi primesc banii înapoi?”
