Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu au distrus monopolul de aproape patru decenii al sistemului american Patriot. Statele Unite și Israelul au consumat în doar câteva luni până la 1.430 de interceptoare, golind aproape două treimi din stocurile americane existente în depozite.
Decizia lui Trump la summitul de la Ankara
La summitul NATO de la Ankara, președintele Donald Trump a anunțat că Ucraina va primi licența de producție pentru rachetele Patriot. Țara aflată în război devine astfel abia al doilea stat din lume, după Japonia, care primește autorizația să fabrice interceptoare sub licență americană. Numai că oficialii de la Kiev estimează că doar ridicarea unei linii-pilot de producție va necesita între 18 și 24 de luni.
O analiză publicată recent de Adevarul arată dimensiunea reală a crizei munițiilor. Potrivit Center for Strategic and International Studies (CSIS), conflictul cu Iranul a dus la un consum uriaș, iar până în aprilie americanii folosiseră deja jumătate din stoc. Mai exact, între 1.060 și 1.430 de interceptoare au fost trase în câteva luni, fiecare având un preț de aproximativ 3,9 milioane de dolari.
Cifrele vorbesc de la sine.
Casa Albă a pretins încă din luna iulie a anului trecut că ajutorul acordat Ucrainei a epuizat stocurile Pentagonului. Situația a devenit însă cu adevărat critică după ce Statele Unite au intrat în războiul cu Iranul în luna februarie.
Proiectul european Freyja si racheta de 700.000 de dolari
V-ați gândit vreodată cum se poate înlocui rapid un sistem militar atât de complex? O coaliție formată din zece state (Ucraina, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Spania, Suedia și Regatul Unit) a prezentat pe 13 iulie, la Paris, proiectul Freyja.
Sistemul este dezvoltat de start-up-ul ucrainean Fire Point și folosește un focos cu fragmentare, diferit de impactul direct utilizat de americani. Un interceptor FP-7.X costă în jur de 700.000 de dolari, adică aproape o cincime din prețul unei rachete PAC-3 MSE.
Președintele Volodimir Zelenski a numit noul sistem ucrainean „un analog al Patriot, dar pentru producția de masă”.
Dincolo de cifre, această schimbare de paradigmă lovește direct și România. Țara noastră operează deja sisteme Patriot (achiziționate cu eforturi bugetare majore) și urmează să își extindă apărarea antiaeriană pe flancul estic. Apariția pe piață a sistemului Freyja sau a producției ucrainene introduce concurență reală, ceea ce pentru București ar putea însemna costuri mai mici de achiziție și o flexibilitate mult mai mare în negocierile viitoare.
Cum raspunde gigantul Lockheed Martin
Până la urmă, americanii nu puteau sta cu brațele încrucișate în fața competiției. La salonul aeronautic de la Farnborough, compania Lockheed Martin a prezentat PAC-3 ACE (Adapted Capability Effector), o versiune aproape înjumătățită ca preț față de actualul PAC-3 MSE.
Tim Cahill, președintele Lockheed Martin Missiles and Fire Control, a explicat că noua rachetă folosește un motor, un radar și un „creier” electronic mai ieftine. Oficialul a precizat clar că racheta ACE „nu are unele dintre caracteristicile necesare pentru a contracara cele mai avansate rachete” și că, si „nu este proiectată să vâneze drone”.
Dar e făcută să lovească ținte balistice cu rază scurtă, precum rachetele Iskander-M folosite de ruși, care zboară cu 5.600 de mile pe oră. Pentru amenințările hipersonice de tip Kinzhal, vechiul Patriot PAC-3 MSE rămâne singura soluție occidentală. Ucrainenii au confirmat deja pe front că alternativa europeană existentă, sistemul franco-italian SAMP/T, nu este la fel de eficientă.
O cursa contra cronometru pentru refacerea stocurilor
Istoria oferă un precedent clar pentru situația de azi. După războiul de Yom Kippur din 1973, apariția rachetelor antitanc ieftine a forțat armatele occidentale să își regândească platformele scumpe. Astăzi, mecanismul se repetă exact la fel cu rachetele de apărare antiaeriană.
Și totuși, când va fi gata noua tehnologie europeană pentru a intra în luptă? Coaliția Freyja estimează că primul interceptor complet funcțional va fi livrat abia spre sfârșitul anului 2027.
E drept că industria de armament se mișcă greu, dar Rusia continuă atacurile. Strategia generalilor de la Moscova se bazează pe conceptul de adâncime strategică, încercând să împingă linia de confruntare cât mai departe de teritoriul rus și să controleze statele aflate la periferie.
Deocamdată, decalajul dintre ofertă și cerere rămâne critic, iar armata ucraineană se confruntă în această lună cu un deficit major de interceptori PAC-3 în fața atacurilor rusești cu rază scurtă.
