Donald Trump a amenințat că va trimite Iranul „înapoi în epoca de piatră” cu un baraj de atacuri asupra țintelor civile, dacă ultimatumul său final privind deschiderea Strâmtorii Ormuz nu este respectat. Termenul limită, a reconfirmat președintele american luni, la Casa Albă, este marți la ora 20:00, ora Washingtonului.
Ultimatumul final de la Casa Albă
Planul SUA, a spus el, este să „decimeze” fiecare pod din Iran până miercuri la miezul nopții, ora Washingtonului, moment în care „fiecare centrală electrică din Iran va fi scoasă din funcțiune, arzând, explodând și nemaifiind folosită niciodată”. Întrebat despre posibilele acuzații de crime de război, Trump a răspuns sec: „Nu, deloc.”
V-ați gândit vreodată de ce ar dori cetățenii iranieni acest lucru? Trump are un răspuns: sunt „dispuși să sufere… pentru a avea libertate”. A adăugat totuși: „Sper că nu va trebui să o fac.”
Iar amenințarea sa a părut să se extindă de la ținte civile la întreaga Republică Islamică pe măsură ce ultimatumul se apropia. „Întreaga țară poate fi eliminată într-o singură noapte, iar acea noapte s-ar putea să fie mâine seară”, a declarat Trump. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a completat: „Astăzi va fi cel mai mare volum de lovituri din prima zi. Mâine, chiar mai mult decât astăzi.”
În același discurs, Trump a criticat NATO pentru că nu ajută SUA în războiul cu Iranul, declarându-se „foarte dezamăgit” de alianță, înainte de a critica și Marea Britanie.
Răspunsul ferm al Teheranului
În replică, Iranul a respins o propunere de încetare a focului de 45 de zile și a cerut încetarea permanentă a războiului. Teheranul și-a transmis răspunsul în 10 puncte prin intermediul Pakistanului, un mediator cheie, incluzând propuneri privind reconstrucția și ridicarea sancțiunilor.
„Acceptăm doar încetarea războiului cu garanții că nu vom mai fi atacați”, a declarat pentru Associated Press Mojtaba Ferdousi Pour, șeful misiunii diplomatice a Iranului la Cairo. El a adăugat că Iranul nu mai are încredere în administrația Trump după ce SUA au bombardat Republica Islamică de două ori în timpul rundelor anterioare de discuții.
E drept că, potrivit purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, se schimbă mesaje cu mediatorii, dar „negocierile sunt total incompatibile cu ultimatumuri, crime și amenințări cu crime de război”. Liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a avertizat într-o postare pe Telegram că „asasinatele și crimele” nu vor perturba forțele armate iraniene.
Israelul intră în scenă
Punând și mai multă presiune, Israelul a atacat luni o importantă uzină petrochimică din zăcământul de gaze naturale South Pars, cea mai mare sursă de energie internă a Iranului. În atac au fost uciși doi comandanți ai Gărzilor Revoluționare paramilitare, inclusiv șeful serviciului de informații (generalul-maior Majid Khademi).
Zăcământul, cel mai mare din lume, este împărțit cu Qatarul și este critic pentru producția de electricitate pentru populația de 93 de milioane de locuitori a Iranului. Un atac israelian anterior asupra zăcământului, în martie, a determinat Iranul să vizeze infrastructura energetică din alte țări din Orientul Mijlociu, o escaladare majoră a conflictului.
Între timp, la Teheran s-au auzit explozii și zgomot de avioane care zburau la joasă altitudine timp de ore întregi.
Bilanțul tragic al conflictului
Cifrele sunt cutremurătoare.
De la începutul războiului, pe 28 februarie, bilanțul victimelor a crescut constant. Peste 1.900 de persoane au fost ucise în Iran, deși guvernul nu a mai actualizat bilanțul de câteva zile. În Liban, unde Israelul a lansat atacuri aeriene și o invazie terestră, au fost ucise peste 1.400 de persoane și peste un milion au fost strămutate.
În Israel, rachetele iraniene au lovit orașul nordic Haifa, unde patru persoane dintr-o singură familie au fost găsite moarte sub dărâmăturile unei clădiri rezidențiale. În total, 23 de decese au fost raportate în Israel. În statele arabe din Golf și în Cisiordania ocupată, au murit peste 24 de persoane, în timp ce 13 militari americani au fost uciși.
