Un Facebook de 400 de ani la Castelul Daniel: secretele nobililor, pictate pe pereți

Povestea modernă a început acum un deceniu. Doi tineri au fugit de agitația din București și de viața de corporație. Au cumpărat castelul. O ruină, practic. Visul lor era să-i redea viața. Și, conform Știrilor ProTV, restaurarea a adus la lumină mult mai mult decât se așteptau, de la o cameră secretă al cărei mister încă nu a fost descifrat, până la picturile murale care au devenit piesa de rezistență a muzeului.

Un „wall” medieval: ce postau nobilii din Transilvania

Comparația cu Facebook le aparține chiar noilor proprietari. E o glumă, dar una cu mult adevăr. „Practic, noi spunem, pe jumătate pe glumă, că aici la Tălișoara am descoperit Facebook-ul secolului al XVII-lea”, spune Lilla Racz, proprietara castelului. Logica e simplă și directă. „Așa cum la noi în familie, când se întâmplă un eveniment important, facem poze și postăm pe wall-ul de Facebook, cu același scop reprezentațional, membrii familiei Daniel au cerut ca pereții foștii săli de baluri, de întruniri, să fie pictate de jur-împrejur cu cele mai importante scene din ascensiunea socială și politică a familiei.”

Mesajul era menit să fie limpede. Intrai în castel la un bal? Trebuia să știi din prima clipă că ai de-a face cu o familie influentă. Una dintre picturi, de pildă, surprinde un ospăț grandios. Invitat de onoare: însuși principele Transilvaniei, Bethlen Gabor. Un astfel de moment nu putea fi ratat din „arhiva” vizuală a familiei. Dar obiceiurile de la masă erau… altceva. Surprinzător sau nu, fiecare venea cu propriul cuțit. Pe masă, o singură furculiță. Una singură, pasată de la un invitat la altul. Alte vremuri, într-adevăr.

Aranjamente, nunți fără mire și pețitori de viță nobilă

Dar frescele nu sunt doar despre petreceri. Ele arată jocurile de putere din culise. O altă pictură îl prezintă pe Daniel Janos, fondatorul domeniului, drept maestru de ceremonii la nunta principelui Sigismund Rakoczi. Misiunea lui? Una extrem de delicată: găsirea soției perfecte pentru principe. Iar criteriile erau de fier. „Mireasa trebuia să aibă avere, origine nobilă, să fie educată și nici ochiului să nu-i fie neplăcută”, povestește Lilla Racz. Prima nuntă s-a ținut în Germania, acasă la mireasă. Cu o ciudățenie. Mirele lipsea. Nici măcar nu se văzuseră vreodată.

Scaune „vorbitoare” și meșteri de 15 generații

Istoria castelului se împletește strâns cu cea a meșterilor din zonă. În Vârghiș, satul vecin, trăiește familia Suto. Ei pictează mobilier de 15 generații. Totul a început în 1568, când primii lor strămoși au fost chemați să lucreze la castel, punând bazele unei adevărate dinastii de artizani. Suto Istvan, al 15-lea urmaș, are acasă o cameră parcă înghețată în timp, plină cu lăzi de zestre pictate, blide pe pereți și chiar un „frigider” iscusit, săpat direct în peretele nordic al casei.

Tot aici afli despre „scaunele vorbitoare”. Piese de mobilier simple, dar care transmiteau starea de spirit a casei. Suto Istvan a explicat pentru Agerpres simbolistica: un scaun era bărbatul, celălalt femeia. „Dacă spătarele erau orientate unul către altul, înseamnă că în casă era pace și armonie, dar dacă erau puse invers, înseamnă că era ceartă.” Simplu. Oricine intra pe ușă înțelegea imediat dacă e un moment bun sau nu. Doar dintr-o privire.

Cizme pe grindă și secretele meșteșugarilor covăsneni

Județul Covasna este, de fapt, un tezaur de tradiții încă vii. Găsești turtari, dogari, olari, sculptori. Meșteșuguri cu obiceiuri fascinante. Cizmarii, de exemplu, foloseau un singur calapod pentru ambele picioare. Asta însemna că proprietarul trebuia să le schimbe zilnic între ele, stângul cu dreptul, ca să se tocească la fel. O glumă locală spune și azi că un om cu tocurile roase inegal „ori a fost abțiguit, ori prea obosit” ca să mai facă schimbul. Ca să găsești mai ușor aceste comori, Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Covasna a creat o hartă digitală cu peste 130 de locuri de vizitat, de la castele și conace până la atelierele unde tradiția continuă.