Președintele Volodimir Zelenski a dat ordinul clar ca Ucraina să se pregătească pentru încă doi sau trei ani de război. Pe hârtie, Kievul luptă cu un inamic care are o populație de 4,5 ori mai mare, o suprafață de 28 de ori mai extinsă și o economie de 12 ori mai puternică. Numai că realitatea de pe teren arată un conflict de uzură care macină ambele tabere, iar decizia liderului ucrainean schimbă complet calculele strategice pentru întreaga regiune.
Aritmetica frontului și tactica dronelor
Luptele rămân extrem de dure, însă ucrainenii au găsit o breșă în ofensiva terestră a lui Vladimir Putin. Armata ucraineană ucide sau rănește grav, în medie, 35.000 de soldați ruși pe lună. Ținta finală este atingerea pragului de 50.000 de pierderi lunare (o valoare care reprezintă plafonul capacității de antrenament a Rusiei). Moscova simte deja presiunea. Comandamentul rus a redus la doar zece zile antrenamentul pentru presupusele sale unități aeropurtate de elită.
Cifrele vorbesc de la sine.
Vladimir Putin le-a cerut generalilor săi să cucerească regiunea Donbas până în toamnă, deși armata sa a întârziat deja cu doi ani față de calendarul inițial. Generalul de brigadă Pavlo Palisa, actual consilier prezidențial, respinge direct planul rușilor. „Avem avantaj în profesionalism, viteză, tehnologie și moral”, a declarat oficialul ucrainean.
Iar asul din mâneca Kievului rămân dronele. Deși relația dintre Volodimir Zelenski și Donald Trump a fost tensionată, Statele Unite furnizează informații critice. Baza atacurilor o reprezintă însă producția locală. Peste 95% din sistemele cu rază lungă de acțiune sunt construite în Ucraina, lovind ținte aflate la peste 1.000 de kilometri în interiorul Rusiei. Evhen Karas, comandantul Regimentului 413, a condus atacuri masive împotriva unor ținte precum Silicon El (un producător de microcipuri pentru rachetele balistice rusești). Ofițerul explică faptul că lovirea acestor obiective este acum „de trei ori mai ușoară” decât în trecut.
„Războiul nu este un pat de trandafiri pentru Ucraina, dar merge mult mai rău pentru Rusia și va fi și mai greu”, a avertizat comandantul ucrainean.
Economia lovită și criza de oameni
Dincolo de succesele tactice, uzura internă este uriașă. Sistemul energetic a fost la un singur atac distanță de colaps în luna februarie. Întreruperile de curent au șters 2,5 puncte procentuale din creșterea PIB-ului în acest an, prognoza ajungând la doar 1,5%. Forța de muncă a țării s-a prăbușit de la 17 milioane la aproximativ 12 milioane de angajați. Dronele rusești lovesc constant orașele din apropierea frontului, precum Herson, Zaporojie și Harkov.
Iar această prelungire a conflictului ne privește direct. Când războiul de uzură se instalează la granițele noastre, România resimte unda de șoc economică, de la tensiunile comerciale din Marea Neagră până la presiunea constantă pe bugetele de apărare ale statelor din regiune.
Așa cum arată datele dintr-un reportaj publicat de Libertatea, societatea ucraineană începe să se fractureze. Un sondaj nepublicat, comandat de un ONG american, împarte populația în trei tabere: patrioții (46%), moderații sceptici (36%) și demotivații (18%). Lipsa de încredere în instituții și corupția elitelor alimentează scepticismul.
Taras Șmut, activist care consiliază Ministerul ucrainean al Apărării, se teme mai mult pentru rețeaua de energie decât pentru linia frontului. „Războaiele nu sunt purtate de armate, ci de societăți. Dacă încrederea în capacitatea noastră de a rezista războiului se prăbușește, la fel se va prăbuși și voința de a lupta”, a explicat acesta.
Diviziuni interne și evaziunea de la recrutare
Ce înseamnă asta concret pentru tinerii ucraineni? Pe un câmp de lângă Kiev, un grup de adolescenți se antrenează militar de patru sau cinci ori pe săptămână. Cel mai tânăr are doar 14 ani. „Nu avem un număr infinit de băieți. Cineva trebuie să-i înlocuiască”, spune Danîlo, un tânăr de 18 ani.
Dar lucrurile stau complet diferit pentru alții. Aproximativ 300.000 de bărbați ucraineni au fugit din țară. Ivan, un tânăr de 28 de ani din Kiev, trăiește baricadat în casă din luna februarie, după ce a fost luat cu forța de pe stradă. A plătit o mită de 10.000 de dolari pentru a fugi în timpul antrenamentului, o tactică la care recurg cam 30% dintre noii recruți. Acum nu iese din casă fără spray cu piper. Campaniile de recrutare sunt deosebit de dure în orașe ca Odessa și Dnipro.
„Pentru ce luptăm dacă nu suntem mai buni decât Rusia, ci doar înghesuim oamenii în dube?”, se întreabă Ivan.
Și ministrul Apărării, Mîhailo Fedorov, vrea să schimbe sistemul, propunând salarii mai mari pentru soldații din linia întâi. Pe front, un grup de șase oameni poate controla o fâșie de 5 kilometri, deci numărul celor care ajung în contact direct cu inamicul este mic, dar frica de moarte paralizează societatea. Politic, tensiunile cresc. Un ofițer superior dintr-un serviciu de informații a criticat stilul președintelui: „Zelenski nu tolerează oamenii puternici”.
Să fim serioși, negocierile de pace sunt blocate. Pe 22 mai, America a declarat că își încheie rolul în discuții. Rusia rezistă economic datorită sprijinului din Iran și a prețului la petrol, care îi va aduce un plus de 60 de miliarde de dolari în 2026. „Am devenit foarte asemănători, deși riscurile noastre sunt diferite”, a punctat un diplomat ucrainean.
Un oficial din serviciile de informații a rezumat atmosfera actuală de la Kiev: „Oricât de proaste ar părea lucrurile, le vom face să funcționeze. Am acest sentiment ciudat, această încredere, că, nu știu, Dumnezeu iubește Ucraina”.
