O femeie din Essex care a trăit peste cinci decenii cu o afecțiune cardiacă gravă, fără să știe, se pregătește acum pentru o cursă caritabilă de 54 de mile pe bicicletă, de la Londra la Brighton. Descoperirea care i-a schimbat viața a venit după ce s-a prăbușit dramatic în timpul unei plimbări, iar acum vrea să strângă fonduri pentru British Heart Foundation.
Prăbușirea în prăjitură
Totul s-a întâmplat în iunie 2022. Diana Warren, pe atunci în vârstă de 51 de ani, are o plimbare cu bicicleta alături de soția sa, Lisa. Cele două opriseră la o cafenea locală în timpul traseului lor de 14 mile, unde Diana a comandat o cafea și un scone cu frișcă „pentru carbohidrați”, ca să aibă energie pentru restul drumului.
„Pusesem frișca pe scone, gata să-l mănânc, și nu-mi mai amintesc mare lucru după aceea,” povestește Diana, care locuiește în Colchester. „Se pare că am căzut cu fața direct în el, ce risipă de scone!”, a glumit ea.
Imediat după, confuzia a fost totală. „Mi-am revenit în timp ce cineva îmi punea o compresă rece pe ceafă și sunau la ambulanță… și am avut nevoie de câteva ore pentru a-mi reveni complet la normal.”
Inițial, nimeni nu a bănuit gravitatea situației. „Cu toții am pus-o pe seama unui simplu leșin, deși e destul de neobișnuit să leșini stând jos, ceea ce a fost un motiv de îngrijorare când am mers la medic, o săptămână mai târziu.” Diana a crezut chiar că ar putea fi un efect secundar al menopauzei.
Un diagnostic șocant
Dar soția ei a „cicălit-o” o săptămână întreagă să meargă la un control. Odată ajunsă la medicul de familie, acesta a suspectat o problemă cardiacă și a trimis-o de urgență la departamentul de cardiologie al Spitalului Colchester.
„A fost un șoc, pentru că mă gândeam: «Cum să aibă legătură cu inima, când eu am fost destul de activă?»”, a mărturisit Diana. „Știți, nu sunt o împătimită a sălii de sport, nu merg la sală în fiecare zi, dar mergem pe jos în majoritatea locurilor. Mergem cu bicicleta când e vremea bună, sau când nu e așa bună și ai nevoie doar de aer curat. Nu suntem oameni leneși.”
După mai multe teste, inclusiv o electrocardiogramă, a venit și diagnosticul: Defect Septal Atrial (o afecțiune congenitală) – o gaură în inimă. „Au spus că a fost acolo toată viața mea și că e surprinzător că nu a fost semnalată sau descoperită înainte,” a explicat ea. „Dar, pe de altă parte, nici n-am fost vreodată în spital să mi se facă teste sau ceva de genul.”
Gaura era „de mărimea unei monede de doi pence – ceea ce, se pare, e destul de mare”.
O problemă serioasă, pe bune.
Operația pe cord deschis
Medicii au trimis-o la Spitalul St Bartholomew din Londra pentru tratament. Chirurgii au încercat inițial o intervenție minim-invazivă, prin abord inghinal, pentru a acoperi gaura, însă niciuna dintre cele trei tentative nu a avut succes. Singura soluție rămasă a fost operația pe cord deschis, care a avut loc în aprilie 2024, după o așteptare de șase luni.
Diana are numai cuvinte de laudă pentru echipa medicală. „Trebuie să spun, cei de la St. Bart’s au fost absolut extraordinari pe tot parcursul. Au fost foarte deschiși, ți-au dat numere de telefon dacă voiai să vorbești cu cineva înainte sau după. Au avut grijă de soția mea cât am fost în spital. Chirurgul a fost absolut uimitor.”
În timpul operației, i-a fost montat și un stimulator cardiac. Acum, merge la controale anuale, dar poate duce o viață normală.
54 de mile pentru a da înapoi
Iar acum, recuperată, Diana se pregătește pentru o provocare uriașă. Împreună cu fratele ei, Gary, și cumnata sa, Teresa, va pedala 54 de mile de la Londra la Brighton pentru British Heart Foundation, pe 21 iunie. Este un traseu pe care a visat mereu să-l parcurgă. A început antrenamentele în ianuarie, crescând treptat distanța cu 10 mile în fiecare lună și făcând exercițiile recomandate de fundație. „Genuflexiunile mele ies foarte bine!”, spune ea entuziasmată.
Simte că e important să strângă fonduri, mai ales ca persoană care a trecut printr-o astfel de experiență, menționând că „sprijinul pe care îl oferă pentru toate afecțiunile cardiace pe care le au oamenii este uimitor”.
„Să dai înapoi, oricum poți – cei dintre noi care am avut o afecțiune cardiacă și suntem suficient de bine pentru a putea face ceva pentru a da înapoi – cred că este important, pentru a-i ajuta pe alții care, din păcate, vor ajunge poate în situația noastră, în care nu știi încotro s-o apuci, nu știi cu cine să vorbești, nu știi ce să faci.”
