Rusia și aliații săi pregătesc o ofensivă diplomatică majoră în această vară pentru a forța Kievul să accepte o capitulare de facto. Miza principală a acestor presiuni o reprezintă regiunea Donbas, un teritoriu revendicat integral de Moscova, unde locuiesc în prezent aproximativ 200.000 de civili.
Ce se intampla cu regiunea Donbas si civilii prinsi la mijloc
Războiul din Ucraina a ajuns deja în cel de-al cincilea an. Iar calculele politice devin tot mai complicate pe măsură ce presiunea internațională crește. Surse din cercul prezidențial ucrainean atrag atenția că o eventuală cedare a acestor teritorii ar atrage după sine victime, deportări și o militarizare accelerată a zonei sub control rusesc.
Dacă regiunile ar fi pierdute fără garanții solide de securitate, Rusia și-ar putea reface rapid capacitatea militară. Moscova ar lansa astfel noi atacuri dintr-un veritabil centru fortificat, exact același tip de structură care a ajutat Ucraina să reziste în două regiuni timp de peste 12 ani.
Dar oare cum s-a ajuns la această strategie a concesiilor? E drept că presiuni similare au existat și în etapele anterioare ale negocierilor.
„La runda precedentă s-a încercat împingerea Ucrainei spre o formă de cedare teritorială, lucru pe care l-am respins”, a declarat unul dintre interlocutorii apropiați Administrației Prezidențiale de la Kiev.
Planul americanilor pentru relaxarea sanctiunilor
Acum se conturează o nouă fază a discuțiilor. Așa cum arată informațiile publicate marți de Adevarul, există o posibilă încercare a americanilor de a vinde o relaxare a sancțiunilor în schimbul unor concesii vagi din partea Rusiei. Aici vorbim, despre un armistițiu lipsit de garanții reale.
Și totuși, o astfel de decizie luată la Washington nu schimbă doar soarta Kievului. Când sancțiunile impuse Moscovei sunt relaxate, piețele energetice din estul Europei reacționează imediat, iar românii pot simți aceste fluctuații direct în facturile la curent și gaze, mai ales din cauza apropierii geografice de zona de conflict.
Strategia Kievului rămâne neschimbată și se bazează pe un război de uzură. Scopul este slăbirea treptată a adversarului până în punctul în care Rusia nu va mai putea susține conflictul din motive economice. Acest scenariu vizează momentul în care presiunile interne, deficitul bugetar și nemulțumirea populației nu vor mai putea fi ținute sub control. Nici prin propagandă și nici prin restricționarea accesului la informație.
Cifrele și realitatea de pe teren vorbesc de la sine.
Avertismentul lunilor iunie si iulie pe frontul de est
Administrația de la Kiev se așteaptă la o perioadă extrem de dificilă în lunile următoare. „Știm că în iunie, iulie ar putea apărea provocări serioase, generate de o nouă tentativă a Rusiei și a celor care o susțin de a forța Ucraina să accepte o înțelegere favorabilă lui Putin”, au precizat sursele.
Până la urmă, eficiența reformelor militare devine absolut necesară pentru întărirea poziției diplomatice a Ucrainei (aici intervine capacitatea de a rezista pe linia frontului). Dacă forțele ucrainene vor reuși în următorul an să epuizeze suplimentar armata rusă și să împiedice ocuparea completă a regiunii Donețk, lucrurile s-ar putea schimba radical. Moscova ar putea fi nevoită să-și reducă pretențiile. O variantă ar fi acceptarea unui compromis mai limitat, cum ar fi înghețarea conflictului pe actuala linie a frontului, fără recunoașterea juridică a teritoriilor ocupate.
„Un astfel de compromis, alături de o posibilă aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană, ar putea fi acceptat de societate și i-ar permite ulterior președintelui Volodimir Zelenski să candideze din nou”, a declarat una dintre surse.
Numai că Moscova are propriul calendar politic pe care vrea să îl impună. Pentru Kremlin, un acord rapid are o miză uriașă de peste ocean, și anume încheierea acestuia cât timp Donald Trump se află încă la Casa Albă.
