Care este avertismentul BNR cu privire la datoria externă?

Cauzele recesiunii – frâna internă și încetinirea externă

Economistul șef al BNR a detaliat tabloul economic actual, subliniind că, în ciuda celor două trimestre negative, per total anul 2025 s-a încheiat cu o creștere. „Într-adevăr, activitatea economică din trimestrul IV 2025 a cunoscut o scădere de -1,8 la sută după ce în trimestrul anterior avusese o contracție de -0,1 la sută. Or, două trimestre consecutive de scădere sunt considerate a reprezenta o recesiune tehnică. Totuși, la nivelul întregului an 2025, creșterea economică a fost de 0,7 la sută, departe de a fi o recesiune, grație activității mai bune din primele două trimestre.”

Dar care sunt motivele? Pe de o parte, economia zonei euro abia a crescut cu 0,2% în aceeași perioadă, iar pe de altă parte, consumul intern a fost puternic frânat de pachetul de reforme bugetare. Lazea susține că alternativa era mult mai sumbră.

„În ce privește cauzele, acestea sunt, pe de o parte, încetinirea din economia zonei euro (creștere de doar 0,2 la sută în trimestrul IV 2025), iar pe de altă parte, frânarea puternică a consumului intern, ca urmare a pachetului de reforme bugetare inițiat de guvern la jumătatea anului trecut. Acest pachet era inevitabil, întrucât în absența lui România risca să rămână fără finanțare externă. Așadar, ceea ce trebuie pus în balanță este scăderea ușoară și controlată a PIB în contextul corecției fiscale, cu scăderea abruptă și haotică a PIB ce ar fi rezultat în absența corecției fiscale.”

Capcana datoriilor – 1,9 miliarde de euro în plus într-o singură lună

Dincolo de cifrele recesiunii, adevărata problemă este creșterea accelerată a datoriilor. Valentin Lazea atrage atenția că reducerea deficitului bugetar sub 3% din PIB nu este un moft al Comisiei Europene, ci o necesitate absolută pentru a opri spirala împrumuturilor. „România ar trebui să ajungă la un deficit bugetar de sub 3 la sută din PIB nu pentru că i-o cere Comisia Europeană (aceasta are alte priorități în momentul de față), ci pentru că numai așa poate opri creșterea nestăvilită a datoriei publice și a datoriei externe. Atunci când deficitul bugetar va ajunge să fie mai mic decât cheltuielile bugetului cu dobânzile contractate (în prezent, acestea sunt circa 2,8 la sută din PIB și în creștere), vom avea o situație de surplus primar, adică o premisă pentru începerea scăderii, din acel moment, a datoriei publice.”

Iar cifrele recente sunt, pe bune, alarmante. „Vă reamintesc că doar în luna ianuarie 2026 datoria externă a României a crescut cu 1,9 miliarde euro. Asta în condițiile în care vârful datoriei externe totale din anii ’80 fusese de 11 miliarde dolari. Din păcate, o mare parte a publicului și a clasei politice par a nu realiza gravitatea situației în care ne aflăm; de aici, și numeroasele cereri de a relaxa ținta de deficit de 6,2 la sută din PIB de anul acesta, care – nota bene – nu reprezintă nici jumătate din drumul de ajustare fiscală pe care îl avem de parcurs până în 2030.”

Soluția principală, în viziunea sa, stă în colectarea taxelor. „În ce privește modalitățile concrete prin care am putea ajunge de la un (ipotetic) deficit de 6,2 la sută din PIB în anul acesta la un deficit de sub 3 la sută din PIB în anul 2030, principala supapă o constituie colectarea mult mai bună a TVA și a altor taxe.” Potrivit lui Lazea, doar reducerea cu două treimi a gap-ului de colectare la TVA ar acoperi un deficit de 2 procente din PIB, însă pentru asta e nevoie de voință politică fermă.

„Furatul propriei căciuli” – cum s-a ajuns aici?

V-ați întrebat vreodată cum am ajuns să finanțăm atâtea facilități fiscale de-a lungul anilor? Răspunsul e simplu: prin datorii. Lazea explică limpede că statul nu-și permitea aceste „cadouri” nici în trecut. „Statul român nu și le putea permite nici în trecut, dat fiind nivelul oricum redus la veniturilor fiscale, de 27-28 procente din PIB. Atunci când a acordat astfel de facilități fiscale, statul român nu avea în contrapartidă venituri din impozite și taxe, astfel încât a trebuit să le finanțeze prin împrumuturi din ce în ce mai mari.”

Și comparația cu alte state europene nu stă în picioare. „Se omitea faptul că acele state aveau venituri din impozite și taxe de circa 40 la sută din PIB, deci nu erau nevoite să finanțeze facilitățile prin noi și noi împrumuturi.”

Pe lista facilităților de care au beneficiat companiile se numără:

• neplata impozitului pe salarii sau a contribuțiilor sociale pentru ramuri întregi (IT, construcții etc.);
• tratament fiscal preferențial pentru microîntreprinderi;
• cote reduse de TVA pentru o gamă foarte largă de produse;
• tolerarea evaziunii fiscale, în special la TVA.

Nici publicul larg nu a fost ocolit, beneficiind de creșteri de salarii și pensii necorelate cu realitatea economică, gratuități la transport, tichete de vacanță sau prețuri subvenționate la energie. Concluzia lui Lazea este tăioasă. „Din nou, astfel de facilități nu sunt condamnabile în sine, atâta timp cât există bani din impozite și taxe pentru a le finanța. Dar atunci când banii nu există și se recurge la împrumuturi, publicul ar trebui să fie conștient că trăiește pe datorie și că tot acest joc seamănă cu „furatul propriei căciuli”.”

Bugetul pe 2026 și șocul prețurilor la carburanți

Bugetul pe 2026, construit pe o creștere economică de 1%, are șanse să fie respectat doar în anumite condiții, printre care încheierea războiului din Iran și continuarea absorbției de fonduri europene. Totuși, prognoza de creștere este acum mult mai modestă. „Dacă vom reuși acest lucru, probabil că vom avea o creștere economică modestă, de 0,2-0,3 la sută în acest an. Pentru deficitul bugetar aceasta nu ar trebui să constituie o problemă, întrucât ce se pierde la creșterea reală a PIB (față de prognoza inițială de creștere cu 1 la sută) se câștigă la creșterea inflației peste cea prognozată, astfel încât PIB nominal (produsul dintre PIB real și deflator) rămâne aproape neschimbat.”

Tensiunile din Iran aduc însă un șoc negativ, care duce simultan la scăderea PIB și la creșterea prețurilor. Vestea bună este că în vară inflația ar trebui să scadă mare. „În lunile iulie-august vom avea o reducere semnificativă a inflației (indiferent de prețul petrolului), ca rezultat al efectului de bază… astfel încât în vară vom avea o inflație de circa 6 la sută. De aici rezultă că va trebui să parcurgem cu mult calm trimestrul II (lunile aprilie-iunie), când rata inflației va urca temporar peste 10 la sută și să nu lăsăm să se dezancoreze așteptările inflaționiste.”

Ce poate face Guvernul? Lazea: „Maximum din ce putea să facă”

În contextul scumpirii carburanților, spațiul de manevră al Guvernului este extrem de limitat. O reducere generală a accizelor este exclusă. „Bugetul României este extrem de tensionat, neexistând spațiul fiscal pentru ajutoare ample. În acest context, o încercare de a sprijini pe toți conducătorii auto din România prin reducerea semnificativă a accizei la benzină și motorină ar presupune o creștere a deficitului bugetar (riscantă pentru o țară la un pas de calificativul „junk”) și o creștere a finanțării pe datorie, bugetul neavând banii respectivi.”

Metafora folosită este simplă: ar fi ca și cum am muta gaura dintr-un buzunar în altul.

În opinia economistului BNR, Executivul a acționat la limita posibilităților. „Guvernul actual a făcut, în opinia mea, maximum din ce putea să facă, având în vedere spațiul fiscal restrâns: ajutor acordat agricultorilor (circa 1500 milioane lei); ajutor acordat transportatorilor (circa 600 milioane lei); reducerea accizei la motorină cu 35 de bani/litru (circa 200 milioane lei); instituirea unui Fond de solidaritate constituit din supraprofiturile companiilor din sectorul hidrocarburilor, din care să fie finanțate ajutoarele enumerate; eventuale restricții la exportul de hidrocarburi și produse derivate.”