Cum se pregătește masa de sărbătoare cu trei tipuri de pahare și cum se folosesc tacâmurile la o cină formală

Despre aranjarea paharelor și folosirea unui suport pentru tacâmuri, Aurelia Marinescu, autoarea cărții „Bunele maniere astăzi”, precizează: „Dacă utilizăm suportul de tacâmuri vom pune șervețelul la stânga, direct pe fața de masă. Tot în fața farfuriilor, spre dreapta, este și locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii – de țuică, de vin (paharul de vin roșu e ceva mai mic decât cel de vin alb) și de apă. Acestea trebuie să facă parte din același serviciu”.

Farfuriile se pregătesc după felurile servite

Fața de masă trebuie să fie curată, preferabil din țesături naturale, nu din plastic. Florile și lumânările se păstrează la înălțime mică, în aranjamente care nu ocupă excesiv masa și nu blochează privirea către ceilalți invitați.

Pregătirea locurilor și a accesoriilor urmează câteva repere:

Farfuria destinată primului preparat se pune pe farfuria de serviciu, folosită ca suport. Șervetul împăturit se așază pe farfuria de deasupra.

Pentru succesiunea obișnuită a preparatelor sunt folosite patru farfurii: una pentru antreuri, una pentru supă, una întinsă pentru felul principal și una pentru desert.

Pâinea feliată sau chiflele se distribuie în două-trei coșulețe, așezate simetric.

Sarea și piperul trebuie să fie accesibile mesenilor: se pregătește câte un recipient din fiecare pentru 3-4 persoane.

Lângă o farfurie nu se pun alături peste trei cuțite și trei furculițe. Piesele suplimentare, inclusiv lingurițele pentru tort și furculițele mici pentru baclava ori fructe, se păstrează pe un bufet sau pe o măsuță de serviciu.

La mesele solemne, fiecare fel este însoțit de schimbarea tacâmurilor. Nu se așază însă piese pentru preparate care nu figurează în meniu.

Tacâmurile se folosesc din exterior către farfurie

Furculițele se așază în stânga, cu dinții orientați în sus. Cuțitele ocupă partea dreaptă, cu tăișul către farfurie. Piesa aflată cel mai departe de farfurie corespunde primului preparat; cele apropiate sunt folosite ulterior.

Astfel, la un meniu cu aperitiv și fel principal, tacâmurile pentru aperitiv stau spre exterior, iar cele pentru felul principal lângă farfurie. Cuțitul destinat untului are alt loc: pe farfuria pentru pâine. Pentru o persoană care mănâncă folosind mâna stângă, pozițiile pot fi inversate.

În aranjarea descrisă de Aurelia Marinescu, lingura pentru supă stă în fața farfuriei, cu partea concavă în sus. Dacă spațiul permite, acolo poate fi pusă și lingurița pentru desert.

Există și varianta cu suport de tacâmuri, amplasat în dreapta farfuriilor. Pe acesta, cuțitul se pune în dreapta, cu lama către farfurie, iar furculița în stânga lui, cu dinții orientați în jos. Lingura și lingurițele pentru desert rămân în fața farfuriei.

Pentru friptură pot fi folosite cuțite cu lamă zimțată. Fructele de mare au furculițe speciale, dar gazda trebuie să se asigure că invitații cunosc utilizarea lor. Și aceste piese se ordonează după momentul servirii preparatului.

Desertul stabilește ce tacâmuri sunt necesare

Potrivit KitchenShop, cremele și torturile moi, precum crème brûlée, panna cotta, tiramisu sau mousse de ciocolată, pot fi servite cu lingurița. Pentru tarte dulci, cheesecake și alte deserturi dense ori crocante sunt potrivite furculițele. Lingura pentru desert este mai mare decât o linguriță, dar mai mică decât lingura de supă.

Un singur tacâm pentru desert se așază deasupra farfuriei, cu mânerul către dreapta. Dacă deserturile sau fructele cer atât furculiță, cât și linguriță, furculița ocupă poziția apropiată de farfurie, cu mânerul către stânga. Lingurița stă deasupra ei, cu mânerul către dreapta.

Virgil Mănescu, maestru de ceremonii și somelier, recomandă însă furculiță și cuțit speciale pentru desert, rezervând lingurița obișnuită cafelei sau ceaiului. Excepția indicată de el este lingurița pentru înghețată cu vârful tăiat, numită „casata”. Recomandarea diferă de folosirea linguriței pentru anumite deserturi descrisă mai sus.

Servirea băuturilor are reguli diferite în recomandările specialiștilor

După consumarea țuicii, paharele folosite se retrag. Pentru strângerea lor și pentru succesiunea băuturilor, Marinescu explică: „Nu vă băgați degetele în ele. Folosiți neapărat o tavă în acest scop. Băuturile aperitive se servesc înainte de masă. Paharele speciale se găsesc pe o masă separată, pe o tavă, și fiecare invitat se servește cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive să fie variat. Sticlele stau și ele la îndemână, pe o altă tavă. Șampania și coniacul nu se servesc decât la sfârșitul mesei. Sticlele de vin și apă vor fi dispuse simetric pe masă, la îndemâna bărbaților care fac oficiul de a servi băuturile. Apele minerale se servesc în sticlele lor originale, ca și vinurile străine”.

În recomandările prezentate de TVR Info, Mănescu indică maximum patru pahare pentru un invitat. Paharul pentru apă rămâne pe masă pe toată durata cinei, iar recomandarea lui este ca fiecare pahar de vin băut să fie însoțit de un pahar de apă.

În privința dimensiunilor, somelierul indică paharul cel mai mare pentru vin roșu și unul mai mic pentru vin alb sau roze. Este o recomandare diferită de cea a Aureliei Marinescu, care indică dimensiunea mai mică pentru vinul roșu.

Și momentul servirii șampaniei diferă: Mănescu spune că aceasta poate însoți întreaga masă, de la aperitive la desert, nu doar încheierea ei. El recomandă băuturile cu concentrație mare de alcool la final, ca digestive, iar la început băuturi ușoare, preferabil amare, precum gin tonic, campari sau martini.

La succesiunea vinurilor, cele albe seci preced vinurile roșii. Vinurile albe foarte dulci vin după cele roșii, iar cele slabe se servesc înaintea celor tari. Un vin dulceag nu se introduce între două vinuri seci, fie ele albe sau roșii.

Vinurile spumante pot preceda sau urma vinurile nespumante, dar nu se intercalează între ele. Apa naturală ori minerală și șampania dulce se servesc foarte reci.

Berea se oferă foarte rece, în halbe sau în pahare mari, fără picior. Recomandările de etichetă o rezervă mai degrabă întâlnirilor de familie ori cu prieteni apropiați decât meselor festive.

Condimentele se adaugă după gustarea preparatului

Gazda condimentează moderat mâncarea, iar invitatul gustă înainte să adauge sare sau piper. Observațiile critice despre felul în care a fost gătit preparatul se evită.

Despre condimentele aduse separat și despre folosirea sosului, autoarea precizează: „Să reținem că untdelemnul, oțetul, muștarul, smântâna etc. se vor aduce doar dacă cineva le cere. O gazdă atentă le are pregătite și le oferă. Pentru sosuri se folosește o sosieră. Atenție: sosul nu se pune nici pe friptură, nici pe piure sau pe alte garnituri (macaroane, soté de legume etc.), deoarece e inestetic. Sosul se pune în farfurie și se înmoaie în el bucățelele de carne tăiate pe rând. Nu se amestecă tot ce avem în farfurie de la început, cu toate că e gustos”.

Sosiera se retrage după utilizare. Scobitorile nu se așază pe masa festivă și, în regulile formulate de autoare, nu se folosesc în public.

Pâinea se rupe, nu se taie, recomandă Mănescu. Tot el precizează că farfuria-suport rămâne la locul ei până la servirea cafelei.

Conduita invitaților lasă loc conversației și celorlalți meseni

La restaurant, în regulile descrise de Mănescu, bărbatul așază scaunul partenerei, iar chelnerul îl așază pe al lui. Somelierul recomandă ca femeile să nu stea picior peste picior.

Pe durata cinei, regulile de conduită privesc poziția la masă, conversația și gesturile care îi pot deranja pe ceilalți:

Poziția este dreaptă, fără încordare. Brațele și coatele nu se sprijină pe masă, iar picioarele nu se întind astfel încât să ocupe spațiul vecinilor.

Telefonul, cheile și geanta nu se pun între farfurii. Telefonul se trece pe silențios, iar convorbirile se evită pe cât posibil.

Mâncarea se consumă fără grabă, cu gura închisă. Conversația se reia după terminarea mestecatului.

Potrivit AvocatNet, invitatul nu solicită un produs pe care gazda nu l-a oferit. Poate adresa un compliment discret persoanei care a gătit, fără să insiste imediat pentru rețetă.

Porțiile se aleg astfel încât să poată fi terminate. Umplerea excesivă a farfuriei, urmată de lăsarea unei mari părți din mâncare, se evită.

Discuțiile neplăcute, glumele indecente și șicanele nu au loc la cină. Dacă un copil greșește, observația se face discret.

Căscatul, suflarea nasului și alte gesturi care îi pot indispune pe ceilalți se evită la masă.

Un fumător așteaptă ca toți invitații să încheie de mâncat și cere apoi acordul celor prezenți înainte să fumeze.

Poziția tacâmurilor arată pauza sau încheierea mesei

După începerea folosirii lor, cuțitul și furculița nu se mai sprijină pe fața de masă. Nici poziția cu o parte pe farfurie și cealaltă pe masă nu este potrivită.

Pentru o pauză, farfuria poate fi privită ca un cadran de ceas: mânerele cuțitului și furculiței se îndreaptă către orele 4 și 8, cu vârful furculiței sub lama cuțitului.

La terminarea preparatului, ambele tacâmuri se așază paralel, cu mânerele către ora 4. În restaurant, această poziție îi semnalează chelnerului că invitatul a încheiat de mâncat.