Benjamin Netanyahu a ignorat opoziția lui Donald Trump și a ordonat atacuri militare împotriva Iranului în luna iunie 2026. Decizia vine într-un moment critic, exact când președintele american negocia un acord nuclear avansat cu Teheranul.
Cronologia atacurilor din Orientul Mijlociu
Duminică, pe 7 iunie, armistițiul fragil stabilit pe 8 aprilie s-a prăbușit. Israelul a lovit un sediu Hezbollah din Beirut. Răspunsul a venit în aceeași seară. Iranul a lansat 11 rachete asupra teritoriului israelian. Toate au fost interceptate de sistemele de apărare antiaeriană și nu au produs victime.
Dar presiunea internă a explodat.
Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir, a cerut public ca „Teheranul să ardă în seara asta”. Fostul premier Naftali Bennett a descris situația drept „un moment decisiv” și a cerut să nu se arate „nicio reținere”. Netanyahu a ales să dea ordinul de atac.
Sfidarea Washingtonului
Este prima oară când premierul israelian trece peste voința liderului de la Casa Albă atât de vizibil. Analistul geopolitic Michael Horowitz a catalogat decizia drept „un pariu”. Într-un mesaj adresat cetățenilor și președintelui american, Netanyahu a spus clar că țara sa are „dreptul deplin de a se apăra”.
Până la urmă, armata a păstrat o linie de comunicare deschisă (chiar și în plină criză diplomatică). Șeful Statului Major a stat „în contact permanent cu omologul său american”. Asta deși Trump solicitase oprirea „imediată” a ostilităților. Analistul Yaakov Katz explică mesajul transmis de Ierusalim: „Israelul acționează independent”.
Un articol publicat recent de Adevarul amintește o declarație mai veche a premierului israelian din 2024: „Un prim-ministru israelian ar trebui să poată spune nu, chiar și celor mai buni prieteni ai noștri.”
Mizele electorale si impactul economic
Israelul se pregătește de alegeri parlamentare cel târziu la finalul lunii octombrie. Horowitz explică logica din spatele ușilor închise: „Niciun lider israelian nu ar fi acceptat să lase fără răspuns un atac iranian”. Comentatoarea Anna Barsky consideră că mișcarea „a fost riscantă, deoarece ar putea duce la noi atacuri iraniene și la posibila implicare a unor intermediari iranieni”. Tot ea adaugă că decizia este „de înțeles, deoarece reținerea ar fi creat rapid un precedent”.
Ce înseamnă asta concret pentru bugetul familiei din România?
Când rachetele zboară în Orientul Mijlociu, piețele reacționează instantaneu. Banca Mondială a redus deja prognoza de creștere globală la un nivel nemaiîntâlnit de la pandemie. Iar Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă „până la noi ordine”. Asta se traduce prin fluctuații masive pe piața energiei care ajung inevitabil la pompele de benzină din țară.
Negocieri pe muchie de cutit
Joi, 11 iunie, Donald Trump a oprit brusc atacurile americane programate. El susține că un acord de încheiere a războiului ar putea fi semnat în zilele următoare, cu aprobarea SUA, Israelului și statelor din Golf.
Numai că la Teheran lucrurile stau diferit.
Purtătorul de cuvânt Esmaeil Baqaei a transmis public că Iranul „nu a ajuns la o concluzie finală”. Agenția Tasnim a numărat 38 de dăți în ultimele două luni când Trump a promis un acord iminent. Între timp, Iranul a anunțat „încetarea operațiunii militare” contra Israelului. Horowitz notează că liderii american și israelian „sunt angajați împreună în acest război”. Totuși, generalul iranian Ali Abdollahi a avertizat cu un „răspuns mai dur” dacă americanii vor ataca, în timp ce Kuweitul a raportat un atac iranian care a avariat radarul unui aeroport.
După anunțul de joi de la Casa Albă privind posibilitatea unui acord, bursele au crescut, iar prețul petrolului a înregistrat o scădere cu peste 3%.
