Oamenii din cinci regiuni specifice ale globului depășesc frecvent vârsta de 90 sau chiar 100 de ani, păstrându-și intactă sănătatea fizică și mintală. Demografii Gianni Pes și Michel Poulain au identificat inițial aceste comunități, iar jurnalistul Dan Buettner, în colaborare cu revista National Geographic, le-a transformat într-un fenomen global sub denumirea de zone albastre.
Numele provine dintr-un detaliu pur practic. Pe hărțile folosite în studiile inițiale, cercetătorii au încercuit pur și simplu cu un marker albastru localitățile cu o concentrație neobișnuit de mare de centenari. Ideea de bază este fascinantă. Deși acești oameni nu au aceeași religie, cultură sau origine etnică, ei împart o serie de obiceiuri zilnice care țin la distanță bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea.
Unde se află cele cinci comunități longevive
Cercetările au confirmat până acum cinci regiuni principale unde speranța de viață bate orice record european sau american. Prima și cea mai cunoscută este Sardinia. Aici a fost identificată una dintre cele mai mari concentrații de bărbați centenari din lume. Comunitățile locale au păstrat un stil de viață tradițional bazat pe agricultură, păstorit și o alimentație plină de leguminoase.
Iar în Japonia, regiunea Okinawa deține recordul absolut pentru femeile centenare. A treia zonă este Ikaria (o insulă din Marea Egee), unde locuitorii se bucură de rate foarte reduse ale bolilor de inimă și de o incidență extrem de scăzută a demenței. Pe lista scurtă se află și Peninsula Nicoya din Costa Rica, unde bătrânii își mențin independența fizică mult peste media globală.
A cincea regiune este complet diferită. Loma Linda din California nu este o zonă izolată geografic, ci o comunitate religioasă formată din membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Speranța lor de viață uriașă vine dintr-o dietă strict vegetariană, odihnă regulată și interzicerea totală a fumatului și alcoolului.
Regula celor 80 de procente la masă
Ce înseamnă asta concret pentru bugetul și rutina unei familii? Locuitorii acestor zone nu dau banii pe diete moderne, nu numără calorii și nu iau suplimente scumpe. Într-o analiză detaliată publicată recent de Libertatea, experții notează că baza alimentației este una vegetală, simplă și locală. Fasolea, lintea, năutul, cartofii dulci, soia și porumbul domină farfuriile în fiecare zi.
Carnea există pe masă, dar tradițional era consumată rar, în porții mici, mai degrabă la ocazii speciale.
Numai că secretul real pare să fie cantitatea. În Okinawa se aplică cu sfințenie principiul „hara hachi bu”. Regula japoneză spune clar să te oprești din mâncat atunci când simți că ești sătul în proporție de aproximativ 80%. Oamenii mănâncă încet, în contexte sociale, alături de familie, nicidecum grăbit în fața ecranelor.
Mișcarea naturală bate abonamentul la sală
Dincolo de cifre, stilul lor de viață este unul extrem de activ, dar fără efort forțat. Oamenii din Sardinia montană sau din Nicoya nu merg la sală ca să tragă de fiare. Până la urmă, viața lor rurală îi obligă să se miște constant. Merg pe jos, lucrează în grădină, îngrijesc animale, repară lucruri prin curte și stau foarte puțin pe scaun.
Această mișcare de intensitate moderată se aliniază perfect cu recomandările oficiale emise de Organizația Mondială a Sănătății. Activitatea fizică zilnică previne anxietatea, depresia și unele forme de cancer.
Echipa Blue Zones a sintetizat aceste obiceiuri în modelul denumit „Power 9”. Pe lângă mișcare și mâncare vegetală, un rol critic îl joacă reducerea stresului. Asta nu înseamnă că acești oameni nu au greutăți financiare sau fizice. Diferența o face modul în care descarcă tensiunea. În Ikaria există cultura somnului de după-amiază, iar în alte zone rugăciunea, siesta sau plimbările cu prietenii opresc stresul cronic.
Motivul pentru care te trezești dimineața
Să fim serioși, un corp sănătos are nevoie de o minte motivată. În Okinawa, acest scop zilnic poartă numele de „ikigai”. Cuvântul este format din „iki” (a trăi sau viață) și „gai” (valoare, motiv, scop). În Costa Rica, localnicii îl numesc simplu „plan de vida”.
Și izolarea socială este combătută agresiv în toate cele cinci regiuni. Vârstnicii nu ies la pensie pentru a se izola în casă, ci rămân vizibili, utili și respectați în comunitate. O metaanaliză masivă publicată în revista medicală PLOS Medicine a demonstrat că persoanele cu relații sociale puternice au avut o probabilitate de supraviețuire cu aproximativ 50% mai mare decât cele singure.
Cifrele vorbesc de la sine.
Bătrânii din Okinawa formează „moai”, grupuri de sprijin social stabilite încă din tinerețe, unde membrii se ajută emoțional, practic și uneori financiar. Totul se bazează pe un mediu care face ca alegerile sănătoase să fie ușoare și firești. În prezent, demografii analizează datele din Martinica, regiune pe care platforma BlueZones.com o propune drept o potențială nouă zonă albastră pe harta globală a longevității.
