Netanyahu acceptă Consiliul Păcii de 1 mld. $ al lui Trump, după ce îl criticase dur

Anunțul de miercuri este cu atât mai șocant cu cât vine la doar câteva zile după ce biroul lui Netanyahu criticase în termeni duri noua structură. De ce? Din cauza componenței comitetului său executiv. The Guardian scrie că inițiativa, vândută la început ca un simplu forum pentru un armistițiu în Gaza, a explodat. Acum are ambiții globale și a pus pe jar diplomația internațională.

Ce este, de fapt, acest ‘Consiliu al Păcii’?

Ambițiile sunt, fără îndoială, globale. O idee pentru Orientul Mijlociu s-a transformat rapid într-un instrument cu care echipa lui Trump vrea să medieze conflicte oriunde pe glob. Zeci de state au primit deja invitații. Mulți diplomați văd în asta o amenințare directă la adresa Națiunilor Unite. Trump nu ajută la clarificare. Întrebat marți dacă vrea să înlocuiască ONU, a dat un răspuns scurt și enigmatic. „Ar putea.”

Fostul lider de la Casa Albă a continuat, spunând că organismul mondial „nu a fost de mare ajutor” și „nu s-a ridicat niciodată la înălțimea potențialului său”. Apoi, a întors-o. A zis că Națiunile Unite ar trebui să meargă mai departe, „pentru că potențialul este atât de mare”. Contradictoriu? Clar. Această ambiguitate nu face decât să întărească ideea că noul consiliu e, de fapt, o structură paralelă, aflată sub controlul său total.

Taxă de 1 miliard de dolari. Cine plătește, stă la masă

Regula e brutal de simplă. Plătești sau ai mandat limitat. Un proiect de statut, care a ajuns la circa 60 de țări și a fost văzut de Reuters, pune pe masă condiții financiare clare. Vrei un loc permanent în clubul ăsta exclusivist? Trebuie să plătești. Documentul, despre care a scris prima dată Bloomberg News, specifică: „fiecare stat membru va servi un mandat de cel mult trei ani”, cu posibilitate de reînnoire din partea președintelui.

Dar există o portiță. Una mare. „Mandatul de trei ani nu se va aplica statelor membre care contribuie cu peste 1.000.000.000 de dolari în fonduri cash la Consiliul Păcii în primul an de la intrarea în vigoare a statutului”, scrie negru pe alb în document. Cine a zis deja da? Pe listă apar Emiratele Arabe Unite, Maroc, Vietnam, Belarus, Ungaria, Kazahstan și Argentina. Alții încă se gândesc. Marea Britanie, Rusia și Comisia Europeană au confirmat că au primit invitația, dar tac.

Un rival al ONU? Diplomații sunt în alertă

Proiectul lovește direct în instituțiile internaționale clasice. O simplă coincidență? Puțin probabil. Chiar statutul propus menționează că noul comitet trebuie să aibă „curajul de a se îndepărta de abordări și instituții care au eșuat prea des”. Asta sună familiar. Criticile lui Trump la adresa ONU nu sunt o noutate, iar anunțul de la începutul lunii, privind retragerea SUA din 66 de organizații și tratate internaționale – jumătate legate de ONU – se potrivește perfect în peisaj.

Iar puterea președintelui ar fi cvasitotală. Statutul e clar: doar statele invitate de el intră în club. Tot el poate elimina membri. O astfel de decizie poate fi oprită doar cu un veto de două treimi din consiliu. Și cireașa de pe tort: președintele își poate numi singur succesorul.

Jocul dublu al lui Netanyahu. De la critici la acceptare

Și aici, decizia lui Netanyahu devine de-a dreptul bizară. Biroul său tocmai ce protestase public față de includerea Turciei, un rival regional, în comitetul executiv. Oficialii israelieni au spus clar, într-o declarație scurtă, că acest comitet a fost creat fără știrea lor și că este „contrar politicii sale”.

Contextul intern e complicat. Netanyahu e sub o presiune imensă din partea extremei drepte din coaliția sa. Chiar duminică, aceștia au torpilat planul american pentru Gaza post-război, acuzându-l pe premier că nu anexează teritoriul și nu construiește noi așezări. Dar tot duminică, a venit răsturnarea de situație. Biroul lui Netanyahu a transmis sec: invitația lui Trump a fost acceptată. Gata.