Petruț Rizea. Tema pentru acasă nu mai arată sigur ce știe elevul. Cum propune profesorul să fie schimbată evaluarea

Urmarea imediată este că un text bine scris sau un proiect foarte reușit nu mai demonstrează singur că elevul a înțeles lecția ori a muncit. Profesorul face însă o diferență clară între tema de exersare, care rămâne utilă, și tema folosită ca indicator al nivelului real de cunoștințe, care nu mai este de încredere în aceeași măsură.

„Nu a murit ca exercițiu. Nu a murit ca lectură, antrenament sau pregătire.”

Intervenția sa apare într-o dezbatere mai amplă despre felul în care tehnologia și inteligența artificială transformă școala. Problema practică este una directă pentru profesori și părinți: cum poate fi verificat ce a înțeles elevul, dacă produsul final poate fi obținut cu ajutorul unui robot conversațional.

Schimbarea evaluării prin întrebări despre proces

Profesorul nu propune eliminarea inteligenței artificiale, ci schimbarea modului în care este construită evaluarea. Ideea centrală este mutarea atenției de la „adu-mi mâine un răspuns” la verificarea modului în care elevul a ajuns la acel răspuns.

„Un text frumos nu mai dovedește că elevul a gândit. Un proiect spectaculos nu mai dovedește că elevul a muncit. Iar o pagină fără greșeli poate ascunde foarte bine un copil care nu a înțeles nimic”, a explicat Petruț Rizea.

Întrebările despre proces devin mai importante decât pagina predată

Profesorul propune verificări care obligă elevul să arate cum a lucrat, în locul unei evaluări care se oprește la tema adusă de acasă. Aceasta înseamnă că simpla predare a unui material nu mai este suficientă pentru notare.

Potrivit Edupedu.ro, una dintre schimbările sugerate este introducerea unor întrebări despre procesul de lucru, pe lângă răspunsul final. Petruț Rizea dă două exemple de verificare: Pe lângă «Ce ai scris?», profesorii vor întreba și «Cum ai ajuns aici?». În loc să ofere doar «Care este răspunsul?», elevii vor trebui să justifice și «De ce crezi că este corect?».

Pentru proiectele realizate acasă, soluțiile propuse sunt scurte prezentări în clasă sau discuții despre felul în care a fost folosită inteligența artificială. Mai exact, elevul poate fi pus să explice ce întrebări a introdus, ce răspunsuri a primit și ce informații a ales mai departe.

Acest tip de verificare schimbă și rolul cadrului didactic. Accentul nu mai cade pe descoperirea fraudei după predare, ci pe formularea unor sarcini în care copierea simplă nu demonstrează înțelegerea.

„Rostul nostru este să construim sarcini în care simpla copiere să nu mai fie suficientă. Să facem frauda nefolositoare, nu doar interzisă.”, a declarat Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar.