Programul 9.00-18.00 cu o oră pauză poate fi legal. Când nu se mai consideră timp liber

Codul muncii nu include automat pauza în cele opt ore

Salariații care lucrează mai mult de șase ore pe zi au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

Regula generală este că pauzele nu se includ în durata zilnică normală a timpului de muncă, dacă actele aplicabile la angajator nu stabilesc altfel. Astfel, un program 9.00-18.00 poate însemna opt ore de muncă și o oră de pauză, nu nouă ore de muncă.

Pentru tinerii de până la 18 ani, pauza trebuie să fie de cel puțin 30 de minute atunci când durata zilnică a timpului de muncă depășește patru ore și jumătate. În cazul salariaților adulți, legea nu stabilește în general o pauză de 30 de minute. Durata se verifică în regulamentul intern și, după caz, în contractul colectiv de muncă.

Pauza nu este liberă dacă angajatul rămâne la dispoziția firmei

Problema a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o întrebare despre situația în care salariatul rămâne în incinta angajatorului și la dispoziția acestuia în timpul unei pauze care depășește programul zilnic de opt ore.

În cazul analizat au existat două interpretări. Potrivit uneia, perioada poate fi timp de muncă dacă salariatul rămâne efectiv la dispoziția angajatorului. Cealaltă pornește de la regula că pauza nu face parte din timpul de muncă dacă regulamentul intern sau contractul colectiv nu prevede altfel.

Denumirea de „pauză de masă” nu rezolvă singură situația. Dacă angajatul este obligat să muncească, să răspundă solicitărilor sau să rămână disponibil pentru angajator, intervalul trebuie analizat prin ceea ce se întâmplă în realitate, nu doar prin denumirea din regulament.

Ora de pauză nu poate fi schimbată automat cu plecarea mai devreme

Un angajat nu poate presupune că, dacă nu își ia pauza, poate pleca mai devreme. Dacă regulamentul companiei stabilește o pauză de o oră, aceasta poate face parte din organizarea normală a zilei de lucru.

În multe cazuri, cele opt ore de muncă ajung să însemne nouă ore petrecute la serviciu, deoarece pauza este stabilită în afara programului de lucru. Situația apare atât în companii private, cât și în unele instituții sau societăți unde activitatea este organizată în ture ori presupune prezența angajatului la locul de muncă.

Angajații spun că uneori nu folosesc întreaga pauză

Sursa afirmă că majoritatea angajaților români petrec cel mult 30 de minute la masa de prânz, iar mulți sar peste aceasta cel puțin ocazional. Printre motivele invocate se numără ritmul de lucru și volumul de sarcini.

În dezbaterea online prezentată de sursă, unii angajați au spus că au pauze de 15-20 de minute, deși consideră că ar trebui să beneficieze de cel puțin 30 de minute. Alții au afirmat că unele firme de software impun un program de nouă ore, dintre care o oră este pauză neplătită.

„Problema e că se practică. Cam toate firmele de software dev impun program de 9 ore pe zi, din care o oră pauză. Cică «pauza nu este plătită», dar este obligatorie ca fie nu te lasă să lucrezi în timpul ăla (închid PC-ul de la PC-ul central) sau dacă chiar nu vrei să iei pauza nu te lasă să iei nici o formă de pauză” – Participant anonim, internaut, dezbatere online

Într-un alt exemplu relatat în dezbatere, calculatorul era blocat în timpul pauzei, iar angajatul trebuia să părăsească biroul și să revină după 60 de minute. Exemplul este prezentat ca mărturia unui participant despre un loc de muncă anterior.