Un tribunal european a decis: România trebuie să plătească 600 de milioane de euro către Pfizer pentru vaccinuri inutile. Suma este colosală, mai ales dacă ne amintim că anul trecut întregul sistem de educație a fost dat peste cap pentru o „economie” de doar 70 de milioane de euro. În acest context tensionat, jocurile politice se reconfigurează, iar o alianță între PNL și AUR pare un scenariu din ce în ce mai plauzibil.
O pierdere uriașă și vinovați de negăsit
Vinovații pentru această gaură uriașă în buget sunt pasați de la un partid la altul. Fostul premier Cîțu nu a fost deranjat de nimeni, la fel și succesorul său, Ciucă. Useriștii arată cu degetul spre ministrul Sănătății, Alexandru Rafila (PSD), în timp ce pesediștii aruncă vina pe USR. Frustrarea este atât de mare, încât unii se întreabă, pe bună dreptate: „bă, nu puteați s-o furați, măcar o redistribuiați cumva în economie pe aici?”.
E drept că pierderi au fost peste tot în Uniunea Europeană. Modul complet netransparent în care Ursula von der Leyen a negociat contractul în numele UE ridică mari semne de întrebare. Numai că, atunci când în vârful Europei se află un personaj fără scrupule, în România se găsesc imediat „cei mai pămpălăi și oportuniști” politicieni gata să execute ordinele. o megacorporație a profitat de o criză, iar mecanismele de control și apărare în fața lobby-ului s-au dovedit a fi aproape zero la București.
Antipesedismul, noul sport național?
Dar dincolo de scandalul Pfizer, se conturează o altă mișcare politică. Un val de „antipesedism de ziua a 7-a, fanatic și irațional” a cuprins o parte a presei și a societății. Până și în scandalul vaccinurilor, deși vina este partajată, PSD pare a fi scos țapul ispășitor principal.
Un exemplu recent este isteria creată în jurul lui Nicușor Dan, după ce a vizitat o biserică din Prahova considerată „pesedistă” sau după ce a făcut numiri la parchete considerate convenabile pentru PSD. Mii de postări pline de dezamăgire și acuzații au inundat rețelele sociale. V-ați gândit vreodată de ce orice mișcare politică, oricât de firească într-un proces de negociere, este imediat etichetată drept trădare pro-PSD?
Voci influente, susținute de servicii secrete și fonduri guvernamentale, ne explică de dimineața până seara că PSD este răul absolut.
Se pregătește dreapta de o alianță cu AUR?
Această campanie anti-PSD pare să aibă un scop precis. Trupele „bolojeniste” din PNL se concentrează să rămână la putere cu orice preț, iar pentru ele, „PSD-ul e cel mai mare inamic al țării”. S-a uitat subit de AUR, de legionari, de influența rusă. Totul se rezumă la lupta cu PSD.
Și totuși, există o legătură neașteptată. Se pare că AUR este „strâns legat de o falangă isterică a dreptei, aia cu «10 august, cine a tras în noi»”, fiind mai apropiat de PNL-iști sau USR-iști decât vor aceștia să recunoască. Întrebarea care se pune este dacă nu cumva supraviețuirea politică a lui Ilie Bolojan depinde fix de o înțelegere cu AUR. Formule există: un guvern minoritar PNL susținut de AUR sau chiar o invitație directă la guvernare.
Profilul real al votantului AUR
Ideea că electoratul PSD ar migra natural către AUR nu este deloc evidentă. Dimpotrivă, datele arată că AUR și Călin Georgescu au obținut voturi masive fix din zona de business. Electoratul lor este format din afaceriști locali și angajați din zone bogate, nu din zonele sărace, rurale sau de urban mic, tradițional fidele PSD. Profilul votantului AUR seamănă, de fapt, mai mult cu cel al lui Rareș Bogdan din PNL: naționalism și afacerism.
La alegerile din 2024, tocmai electoratul îmbătrânit al PSD, cel de care „a tot râs dreapta”, a fost cel care a salvat europenismul, strângând rândurile în jurul partidului.
Iar ura AUR față de PSD este fundamentală, pentru că „pentru ei PSD e statul”. Viziunea economică a lui Bolojan și Simion este practic identică, un discurs comun: „să se taie, să destabilizeze tot aparatul de stat, că știm noi niște afaceriști buni care vor banii ăia”. Această nouă ură anti-PSD, promovată intens pe canalele obișnuite, este un simptom clar al pregătirilor pentru o „dreaptă unită”. Scenariul unei coabitări PSD cu AUR pare, în acest context, mult mai puțin plauzibil decât unificarea dreptei în jurul unui naționalism afacerist.
