Românii se feresc fără motiv de a-și izola casele cu spumă poliuretanică?

La noi, prima opțiune pentru izolațiile termice este pentru orice alt material, nu și pentru spuma poliuretanică. Izolațiile de spumă sunt preferate mai degrabă de cei care nu s-au oprit la miturile care circulă despre ele, ci au mers mai în profunzime, spulberând acele mituri.

Deși izolațiile din spumă se folosesc de zeci de ani în alte țări, în România ele au început să fie folosite mult mai aproape de momentul prezent. E drept că au prins ceva vechime pe plaiurile mioritice, însă nu și popularitatea pe care o merită. Aprecierile față de spuma izolatoare nu vin din neant: cifrele, valorile specifice o situează pe primul loc sau la egalitate cu variantele bune ale celorlalte materiale care termoizolează.

Izolațiile cu spumă sunt considerate de unii proprietari de casă sau de unii lucrători în construcții prea complicate și nesigure, însă această impresie e formată doar de superficialitatea cu care se tratează pașii și condițiile de aplicare a spumei. Izolațiile aplicate altfel decât de o firmă de izolații dedicată riscă să nu fie aplicate în mod corespunzător, lucru care permite riscul apariției mucegaiului, creării de punți termice, dezlipirii ori pierderii capacităților etc.

Mituri demontate privind dizolvarea, costul, mucegaiul și toxicitatea

A) Spuma poliuretanică NU se dizolvă sau macină în timp, durata de viață a acesteia fiind în condiții propice chiar și de 80 de ani. Dacă însă este aplicată necorespunzător sau are contact direct cu razele UV (ale soarelui), desigur că spuma se va dizolva sau măcina. Contează ca straturile să fie succesive și subțiri; este important ca unghiul de pulverizare să fie cel potrivit și contează inclusiv ca temperatura creată în aparatul de pulverizat să fie cea optimă.

B) Spuma poliuretanică NU are costuri prea mari dacă se discută în context, și nu în valori absolute și scoase din context. Spuma izolatoare poate fi obținută și aplicată în două variante, cu celulă deschisă și cu celulă închisă. Abia cea cu celulă închisă pare că are un cost ridicat, însă dacă ținem cont că are o densitate de 5 ori mai mare față de a oricărui alt material izolator (chiar și față de cealaltă variantă a spumei), nu e de mirare că prețul pe metru pătrat este mai mare.

C) Izolațiile de spumă NU mucegăiesc dacă nu vor exista infiltrații de pe partea cealaltă a suprafeței pe care se aplică. Pregătirea suprafeței înainte de aplicare este un pas crucial, iar dacă acest pas e omis sau făcut, vorba aceea, pe repede-nainte, inevitabilul se va produce. Nici de dăunători nu poate fi afectată – pentru că dăunătorii nu vor ajunge la spumă dacă este aplicată respectând toate normele. Așadar, totul se învârte în jurul aplicării corespunzătoare a spumei.

D) Ultimul aspect, dar nu cel din urmă, este legat de mitul cum că spuma ar fi toxică. Un material de construcții este toxic dacă are compuși organici volatili. Emisiile acestor compuși toxici în cazul spumei sunt de 100 de ori mai mici decât emisiile celulozei, unde celuloza nici măcar nu e considerată material toxic. Adăugând aici faptul că peste spuma poliuretanică se adaugă straturi de finisare a peretelui, a plafonului ș.a.m.d., este imposibil ca ceva să iasă în exterior, să ajungă în aer și să fie inspirat de locuitorii din casă.

Aflând informații reale în loc de zvonuri despre ce implică izolarea casei cu spumă poliuretanică, românii nu vor mai avea motive să se ferească de acest material izolator supranumit nu degeaba material-minune în izolații.